Din însemnările zilnice ale lui Constantin Argetoianu (X)

Memorialistul Argetoianu este binecunoscut lectorilor din România, şi nu numai, iar anul de foc 1942 grăieşte de la sine. Transcrierea textelor în revistă se face după manuscrisul olograf, aflat în posesia noastră. Scriitorul politic Constantin Argetoianu s-a născut la 3 martie 1871, în Craiova, şi a încetat din viaţă la 6 februarie 1955, în gulagul comunist din Sighetul Marmaţiei.

1942
Vineri, 9 ianuarie

Că generalii nu se războiesc între ei, că nu sunt mitraliere pe Wilhelmstrasse, că nu se sapă nici un şanţ de-a lungul Oderului, că la cererea de efecte de iarnă poporul german a răspuns cu entuziasm - o poate constata oricine trăieşte în Germania, sau trece pe acolo. În ce priveşte frontul sovietic, ruşii n-au putut atinge nici o ţintă operativă şi germanii şi-au aşezat războiul de poziţie pentru timpul iernii cum au vrut. Presa berlineză observă că de câte ori le merge rău anglo-saxonilor, în acest război, Guvernele din Londra şi din Washington procedează la un «dopping» serios al opiniei publice, căutând să compenseze propriile lor eşecuri prin minciuni în dauna adversarului... Ori, în Rusia ofensivele masive bolşevice au dat greş, în Libia ofensiva britanică s-a poticnit, iar în Extremul Orient, ce să mai vorbim - dezastru complect...

Întrebat asupra inactivităţii armei aeriene în spaţiul german, ministrul Aerului englez a răspuns în Camera Comunelor, că o iarnă a-tât de grea nu s-a mai înregistrat de 17 ani, şi că în condiţiile atmosferice actuale, operaţiuni aeriene ar fi menite să dea greş, cu sacrificiul inutil al unor vieţi preţioase şi ale unor aparate costisitoare...

Tot în Camera Comunelor, vicepreşedintele Consiliului, Attlee a declarat că situaţia în Extremul Orient e gravă şi că Guvernul britanic n-a putut întări cum ar fi fost de dorit bazele din acea regiune (?!) fiindcă a fost silit să furnizeze avioane şi arme Sovietelor (!!!)... Poziţia Singapore-lui e foarte critică, a mărturisit conducătorul laburiştilor, mai ales din cauza pierderii Hong-Kong-ului şi Manilei care formau cu Singapore faimosul triunghi strategic pe care se baza întreaga apărare britanică în Extremul Orient... Pare că Guvernul nostru vrea să păstreze cu Statele Unite, cu toată starea de război, raporturi pe cât se poate de omeneşti - şi bine face.

Mareşalul Antonescu a oferit astfel d-nei Günther să stea netulburată în Legaţia din Bucureşti cu orice personal ar vrea - şi cât ar vrea. Dacă însă ar vrea să plece, un tren special va fi pus la dispoziţia ei până la frontiera italiană, tren de care vor putea profita toţi însoţitorii d-sale - iar despre efectele şi despre obiectele ei preţioase să n-aibă nici o grijă, să le lase la Bucureşti, căci garantează dânsul, Antonescu, pentru ele...

D-na Günther şi-a exprimat recunoştinţa pentru aceste procedee civilizate, dar a hotărât să plece. Trenul ei va porni peste o zi-două; cu dânsa pleacă şi Ela Brătianu (fiica doctorului Dinu Brătianu şi fostă soţie -divorţată, a lui Alexandru Creţianu) ca soră de caritate!!! Norocul ei! De ce nu pot să fiu şi eu soră de caritate - Doamne! cum aş mai şterge-o...

Un sergent de oraş a fost ucis prin lovituri de revolver în faţa garajului Magenta, la Paris - garaj ocupat de nemţi şi în faţa căruia sergentul era de veghe... Toate aceste asasinate produc mari tulburări în relaţiile franco-germane. Ăsta e şi scopul celor care le pun la cale. De o săptămână au început să treacă înapoi prin Tighina sute şi mii de basarabeni deportaţi de ruşi şi regăsiţi de trupele germane în înaintarea lor spre Doneţ. Oamenii sunt într-o stare oribilă: îmbrăcaţi în zdrenţe, nemâncaţi, cu părul şi barba vâlvoi, tâmpiţi şi terorizaţi...

Povestesc lucruri îngrozitoare; au trăit cu sfeclă pentru animale şi cu apă, iar pâine n-au mai văzut de şase luni - nimeni nu se ocupa de ei. Trimişi la Doneţ pentru muncă, au fost abandonaţi prin case pustii şi prin pivniţe... Cea mai mare parte a murit... În dosul frontului rusesc ar domni foamete cumplită - spun ei. Războiul e totdeauna oribil; când îl duc însă bolşevicii el ia aspecte de nebănuită cruzime. E iadul pe pământ...

Rodrig Goliescu, fost ofiţer în armata română, acuzat de spionaj şi condamnat înainte de războiul celălalt, apoi mobilizat - a fost găsit mort în patul lui, împreună cu soţia şi o servitoare tânără, de vreo 20 de ani. Pe timpuri, procesul lui a făcut vâlvă mare. Eu l-am cunoscut la Paris, unde prin 1910 făcea parte din comisia însărcinată cu recepţionarea unor avioane comandate în Franţa. Era foarte inteligent, foarte simpatic, şi eu unul n-am crezut niciodată în culpabilitatea lui.




Căzut în mizerie, locuia în două odăi la cumnatu-său Konya şi, lucru ciudat, a fost găsit mort într-un pat cu servitoarea, iar soţia lui în cealaltă cameră... Nu se cunoaşte cauza morţii: două ipoteze îşi fac drum, după una soţia geloasă şi-ar fi otrăvit soţul şi rivala, apoi s-ar fi otrăvit şi ea - după alta, moartea câtor trei ar fi fost provocată de emanaţiile sobei încălzită cu cărbuni... Goliescu avea 65 de ani...

Frig şi viscol mare în Spania... Peste 15 zile - cam ăsta este sorocul - va veni valul şi peste noi... Noi încercări ne aşteaptă... Ziarele publică decretul de destituire al onorabilului Oct. Malai, directorul Oficiului Naţional de Românizare, pentru prevaricaţie. Unul plăteşte - dar câţi au rămas să opereze mai departe! Am impresia că am avut şi eu ceva de furcă, pe timpul ministeriatelor mele, cu un onorabil ardelean purtând acest frumos nume de Malai... O fi tot acelaşi? Şi parcă mi-l recomandase Veturia Goga...

Prefectura Poliţiei Bucureşti a fost din nou scoasă de sub epitropia Direcţiei Generale a Siguranţei şi pusă sub ordinele directe ale Ministerului de Interne... cum a fost şi sub Gavrilă Marinescu!

 

Sâmbătă, 10 ianuarie
De pe fronturi nimic prea important. Lupte locale, pe frontul răsăritean: sovieticii atacă cât pot, dar sunt respinşi cu mari pierderi de oameni şi material. În Libia, noi atacuri de o parte şi de alta - suntem probabil într-o fază de pregătire a unei noi ofensive din partea britanicilor. În Extremul Orient, japonezii înaintează şi ocupă metodic. Ca şi la noi, pe frontul rusesc temperatura a devenit mai omenească... Încă două luni de emoţii, în această privinţă!

Generalul von Manstein, comandantul Armatei a XI-a germană, a citat pe ordin de zi Brigada I română de Vânători de Munte, care s-a acoperit de glorie prin eroica cucerire a localităţii Cergunov, lângă Sevastopol. Citaţia este mai mult decât măgulitoare pentru trupele noastre... În discuţia care a avut loc la Camera Comunelor asupra situaţiei de război, discuţie la care au participat d.d. Attlee şi Eden, acesta din urmă vorbind despre vizita sa la Moscova, a declarat că nu putea intra în precizări, dar că tot amănuntul negocierilor a fost comunicat Guvernelor Dominioanelor şi Guvernului din Washington.

Eden a afirmat însă în faţa Camerei «că un acord complect s-a stabilit cu Sovietele asupra ţintelor de realizat după război». Pornind de la această mărturisire, Berlinul ţipă că Anglia a dat Europa pe mâna bolşevismului. Eu unul nu pot să cred aşa ceva şi socotesc că dimpotrivă, Anglia capitalistă a obţinut făgăduieli de moderaţie din partea Rusiei Sovietice; rămâne de văzut ce valoare pot avea angajamentele unui Stalin sau unui Molotov...

Vorbind despre frontul oriental, Eden a mai declarat «că actualele violente atacuri bolşevice nu trebuie considerate drept o garanţie că pe viitor ruşii vor putea rezista împotriva ofensivelor germane». Mărturisire preţioasă.

Ribbentrop a sosit la Budapesta. Despre această sosire şi despre împărăteasca primire ce i s-a făcut, ziarele noastre sunt mute. De ce? Am aflat cele petrecute la Budapesta prin emisiunile germane de Radio... De relevat cuvântările ţinute la masa oferită ministrului de Externe german de Bŕrdossy. Ribbentrop a vorbit despre «tradiţionala prietenie dintre cele două popoare» - iar Bŕrdossy a declarat «că poporul maghiar va lupta cu toate puterile sale împotriva bolşevismului şi a democraţiilor occidentale (bre!), alături de aliaţii săi şi până la sfârşitul victorios al războiului...».

În realitate, la Budapesta a fost teatru, şi în asta se pricep de minune ungurii! Când te gândeşti că între maghiari şi nemţi e numai ură, şi că totuşi Ribbentrop a fost primit la Budapesta cum n-a fost primit niciodată, nicăieri, Bismarck în cei 30 de ani de domnie ai lui - te apucă scârba..."

(Va urma)