Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Memorialistul Argetoianu este binecunoscut lectorilor din România şi nu numai, iar anul de foc 1942 grăieşte de la sine. Transcrierea textelor în revistă se face după manuscrisul olograf, aflat în posesia noastră. Scriitorul politic Constantin Argetoianu s-a născut la 3 martie 1871 în Craiova şi a încetat din viaţă la 6 februarie 1955 în gulagul comunist din Sighetu Marmaţiei.
"1942,Vineri, 30 ianuarie
Decretul-lege relativ la "Îndrumătorii" întreprinderilor metalurgice tot n-a apărut în ziare. Vâlva e din ce în ce mai mare printre cei interesaţi... Un articol al legii îndreptăţeşte pe "Îndrumător" să sechestreze întreaga avere a oricărui administrator, fără drept de apel!...
Aşa ceva nu s-a mai văzut! Coti Stoicescu, ministrul de Justiţie, a refuzat să semneze decretul... care a fost totuşi promulgat... Legea, fabricată de generalul Dobre, se zice că ar avea de unic scop înstăpânirea uzinelor "Laromet" de către stat...
Dl Ruiz Guinazu, ministrul de Externe al Argentinei, a căzut în apă, din aeroplan, pe drum spre casă... dar a scăpat neînecat, el şi tovarăşii săi... L-a pedepsit Dumnezeu, fiindcă n-a fost destul de dârz împotriva presiunilor lui Roosevelt - deşi, graţie lui şi ţării sale, rezultatul Conferinţei de la Rio de Janeiro n-a fost tocmai ce spera Washingtonul...
Sâmbătă, 31 ianuarie
E tot frig - da' mai omenesc: şi aseară, şi azi-dimineaţă termometrul a rămas la -7°. În schimb, cerul e înnorat şi ameninţă a ninsoare. Dacă va mai ninge, nu se va mai topi zăpada până la iarna viitoare! Se pretinde că Institutul Militar german de Meteorologie - care nu se înşală niciodată! - anunţă pentru 15 februarie un frig cum nu s-a mai pomenit niciodată în Europa, apoi topirea repede a zăpezii şi inundaţii catastrofale! Atât ne mai lipseşte!
Ieri, cu prilejul celei de-a 9-a aniversări a preluării Guvernului de Partidul Nazist, mare discurs al lui Hitler la Sportpalast, la Berlin, şi un discurs mai mic, dar foarte important pentru noi - rostit de Killinger în faţa Coloniei germane, la «Aro». A scris şi iscălit dl Ică un articol în Bukarester Tagblatt. Putea lipsi martie din post? Hitler e interesant numai în partea discursului său consacrată frontului rusesc. Încolo, obişnuita lui literatură: istoricul ascensiunii naziste, rechizitoriul reînnoit împotriva Angliei, Statelor Unite şi a ovreilor. Pe cât e de violent şi de subiectiv în această parte a cuvântării sale, pe atât se arată de obiectiv şi de stăpân pe nervii lui în partea consacrată frontului. Hitler afirmă că trecerea de la ofensivă la defensivă, pe frontul de la răsărit, n-a fost impusă de inamic, ci hotărâtă de el, pe de o parte, fiindcă condiţiile iernii nu permiteau o desfăşurare utilă a operaţiunilor - pe de alta, ca să pună cât mai mulţi luptători germani la adăpostul gerului rusesc mai năprasnic anul acesta ca niciodată. El, Hitler, a luat Comandamentul armatei ca să îşi asume şi răspunderea unei hotărâri care n-a fost uşor de adus la îndeplinire. Ruşii au sperat că iarna le va aduce salvarea, dar s-au înşelat. Fluctuaţiile frontului cu câţiva kilometri n-au nici o importanţă. Frontul defensiv s-a organizat minunat. Soldaţii germani aşteaptă ofensiva cu acelaşi spirit războinic şi cu aceeaşi siguranţă în viitor ca până acum. Ce a fost mai greu a trecut; în partea de sud a frontului, ofensiva va fi reluată peste câteva săptămâni, apoi primăvara se va urca de-a lungul frontului spre nord şi ofensiva victorioasă va fi succesiv reluată pe toată linia - cu o armată şi cu un material de război care vor minuna lumea prin isprăvile lor...
În toată această parte a cuvântării sale, tonul lui Hitler nu e al unui lăudăros, ci al unui om sigur de ce spune şi, trebuie să o mărturisesc, inspiră încredere. Ne mai rămâne, după vorbe, să vedem şi faptele. Pentru mântuirea noastră, să nădăjduim aşa cum le prevede Führerul. Killinger în cuvântarea sa n-a vorbit decât despre Antonescu, lăudându-i însuşirile, intenţiile şi înfăptuirile ca conducător de stat, ca comandant de Armată şi ca aliat credincios. Cuvântarea lui a fost menită să pună capăt tuturor zvonurilor pe care cercuri interesate le răspândesc cu privire la intrigăriile anumitor cercuri politice româneşti şi germane. Reiese clar din text că Killinger a vorbit dacă nu din ordin, în tot cazul cu totala aprobare a Berlinului. Tipică - stil aparte - e următoarea declaraţie: «Şi eu, ca reprezentant al Germaniei, nu am poftă să mai privesc cum sabotează cârtiţele opera spunând: Antonescu este pentru Germania numai o apariţie de tranziţie, Germania abia aşteaptă să ne aducă pe noi - legionarii - la putere. Cei care spun aceasta nu sunt legionari; ei nu ştiu nimic despre spiritul şi ideile lui Codreanu şi sunt în ochii mei nişte hoţi de drumul mare, care ar face mai bine să treacă de partea evreilor şi comuniştilor, a acestor aţâţători profesionişti». Sper că după aceste cuvinte răspicate, coconetul «filo-verde» şi haimanalele cafenelelor nu ne vor mai pisa cu reînvierea regimului legionar...
Submarinele germane operând pe coasta Americii au mai scufundat 13 vase inamice cu un total de 74.000 tone. De la 24 ianuarie până ieri, submarinele în chestiune au totalizat 43 de vase scufundate cu un volum de 302.000 tone... Impresionant! După ştirile engleze, un convoi japonez, atacat în Strâmtoarea Makassar, ar fi pierdut 30 de vase şi 20.000 de soldaţi s-ar fi înecat. Japonezii dezmint ştirea sau, mai bine zis, o rectifică: n-ar fi fost scufundate decât 4 vase şi aproape toţi soldaţii de pe aceste vase ar fi fost salvaţi...
Nemţii şi italienii au capturat mulţi prizonieri şi au capturat un enorm material de război la Bengazi: numărarea e încă în curs. Forţele Axei urmăresc pe britanici, care se retrag spre est... În Germania se povesteşte că aviatorul Mölders n-ar fi pierit într-un accident de avion, călătorind spre Breslau. De altminteri, ştirea a părut multora suspectă când s-a dat. În realitate, Mölders ar fi fost forţat să aterizeze în rândurile inamice; ruşii l-au făcut prizonier şi au oferit nemţilor să-l schimbe contra mai multor comisari politici, prizonieri şi ei, specificându-i pe nume. Cum nemţii îi uciseseră, n-au putut primi propunerea. Sovieticii, ghicind cauza refuzului, l-au împuşcat pe Mölders şi au lăsat cadavrul lui să cadă dintr-un avion în împrejurimile Breslau-lui... Dată fiind popularitatea lui Mölders, s-a inventat un deznodământ mai puţin tragic al scurtei, dar glorioasei sale cariere... Dar cine poate şti adevărul?
Un tratat de alianţă a fost semnat între Anglia şi Soviete, de o parte, şi Iranul, de alta. Prin acest tratat, Iranul se obligă să primească pe teritoriul său trupe britanice şi sovietice - de uscat, de mare şi aeriene -, iar Sovietele şi Anglia se obligă la rândul lor să retragă aceste trupe din Iran şase luni după încetarea ostilităţilor. Probabil că la acea dată, ambele Puteri cotropitoare vor invoca teoria "petecului de hârtie" ca să rămână pe loc, dacă alţii mai tari nu le vor goni...
(Va urma)
Citește pe Antena3.ro
