Din însemnările zilnice ale lui Constantin Argetoianu (XXXIII)

Memorialistul Argetoianu este binecunoscut lectorilor din România, şi nu numai, iar anul de foc 1942 grăieşte de la sine. Transcrierea textelor în revistă se face după manuscrisul olograf, aflat în posesia noastră. Scriitorul politic Constantin Argetoianu s-a născut la 3 martie 1871, în Craiova, şi a încetat din viaţă la 6 februarie 1955, în gulagul comunist din Sighetul Marmaţiei.

„1942,
Joi, 12 februarie

Zăpadă mare în sudul Spaniei. Trenurile dintre Albacete şi Cartagena s-au înzăpezit şi călătorii au trebuit să fie aprovizionaţi prin pachete aruncate din avioane! Se apropie ziua de 15, să nu vină catastrofa până la noi! Discursul lui Cripps de la Bristol e viu comentat până şi de presa turcească... Slăbiciunea Angliei faţă de pretenţiile Sovietelor a impresionat cercurile politice din Ankara, unde Papen mai aruncă şi el ulei pe foc.

Comentând Nota de protest pe care Statele Unite au trimis-o la Vichy, notă prin care Guvernul din Wa­s­hington acuză pe cel francez că a înlesnit trecerea de trupe germane prin Algeria şi Tunisia - presa din Berlin afirmă că gestul americanilor nu e decât o prefaţă pentru a justifica eventuale debarcări în coloniile franceze de pe coasta occidentală a Africii... Nemţii afirmă de altfel că nici un soldat german n-a trecut prin Algeria şi prin Tunisia... O fi, n-o fi?
Telegramele de azi dau vasul «Normandie» ca pierdut, după ce cele de ieri lăsau să se creadă că fusese salvat. Să aşteptăm pe cele de mâine...


Vineri, 13 februarie
Lumea întreagă e încă răscolită prin fulgerătoarea cucerire a Singaporelui. Vocile autorizate ale Axei pretind că e prăbuşirea Imperiului Britanic, ceea ce pare exagerat - dar că e o lovitură foarte grea, e adevărat. Grea din punct de vedere strategic, dar poate şi mai grea din punct de vedere politic, căci prestigiul Angliei în Extremul Orient şi în Asia iese grozav de terfelit... În Anglia, deşi se recunoaşte toată întinderea înfrângerii - şi cum nu s-ar recunoaşte după tot ce s-a scris înainte de război despre «cheia» Extrem-Orientului, după tot ce s-a cheltuit pentru întărirea acestui «punct de rezistenţă»? - în Anglia deprimarea e mare dar se pretinde că până acum nu s-a predat decât oraşul, că portul militar şi câmpul de aviaţie de la Seletar (în nordul insulei) n-au fost încă cucerite, şi că lupte se mai dau în câteva localităţi din insulă...

Multă nădejde nu pun însă nici englezii pe rezistenţa forţelor ce le-au mai rămas. Mai bine să le facă cruce, căci Singapore e pierdut, şi din mâna japonezilor va fi greu de luat...
De pe frontul rusesc, germanii anunţă succese pe toa­te sectoarele. Pe sectoarele de la Nord şi de la Sud (aci cu foarte eficacea colaborare a trupelor române) toate atacurile bolşevice au fost respinse, iar la Centru un grup sovietic a fost încercuit... Ruşii şi purtătorii lor de cuvânt anunţă şi ei mari succese şi vorbesc «de sa­te» cucerite, «de poziţii» răsturnate, dar fără se dea o pre­cizare sau un nume de localitate, aşa încât de­cla­raţiile lor trebuiesc mai mult socotite ca o manevră de compensare pentru ştirea pierderii Singapore-lui....

În Birmania, în Borneo, în Filipine japonezii cuceresc mereu... Atacul asupra Insulei Jawa e iminent. Nego­cierile cu Ciang-Kai-Shek nu par să fi dat un rezultat şi ofen­siva chineză proiectată, cu calea de acces prin Bir­mania tăiată, nu are sorţi de izbândă şi e puţin pro­babil să fie întreprinsă.

Harta frontului publicată de Völkischer Beobachter, care n-a putut fi reprodusă ieri în ziarele noastre, din cauza Cenzurii, a apărut azi. Din ea reiese că terenul recucerit de ruşi, sau mai bine zis cedat de germani în cursul iernii, e fără importanţă. Linia actuală a frontului, o linie aproape dreaptă, fără «ieşinde» sau «intrânde» însemnate, trece, plecând de la Doneţ la est de la Harkov, de Kursk, de Orel, de Viasma, de Trover, de platoul Valdai, de lacul Ilmen şi ajunge la Ladoga, la răsărit de Leningrad, rămas încercuit... De ar veni primăvara mai iute să nu se mai poată lăuda muscalii!

Comandamentul german dă următoarele cifre cu privire la avioanele pierdute de englezi şi de nemţi, de la începutul războiului şi până la 31 decembrie 1941: pentru englezi, 8.593 avioane doborâte, din care 3.700 distruse în 1941 - pentru nemţi, numai 1.786. Rezultă că nemţii au doborât de patru ori mai multe avioane decât englezii...

Ziarele de azi publică scrisorile schimbate între generalul Speidel şi Mareşalul Antonescu - plus o scrisoare de mulţumire adresată lui Hitler - cu prilejul darului făcut de Führer «Ajutorului de Iarnă» românesc: 24 de barăci în decembrie şi 17 în februarie, în va­loare totală de 40 milioane lei... «Les petits cadeaux entrentienent les grandes amitiés!»...

Ca să dovedească complicitatea anglo-saxonilor cu bolşevismul, presa Axei continuă să facă mare caz de declaraţiile lui Stafoord Cripps la Bristol şi mai citează şi un articol al ziarului Chicago Tribune, prin care se recunoaşte dreptul Sovietelor de-a «reglementa» (!!!) soarta viitoarei Europe! Să fim însă drepţi şi să recunoaştem că Cripps a terminat discursul său mărturisind că, cu toată admiraţia de care e însufleţit faţă de opera lui Stalin, n-ar dori ca ţara sa să facă aceleaşi experienţe!!! Atunci?

Salazar e în Spania şi s-a întâlnit, la Sevilla, cu Franco şi cu primul său ministru... La Berlin se crede că sunt simple «conversaţii» în vederea zilei de mâine şi poate şi o încercare de apărare comună a coloniilor spa­niole şi portugheze ameninţate de debarcări brita­nice şi americane. Guvernul din Vichy a dat un co­mu­nic­at din care reiese că nici echipajul francez (debarcat în decembrie), nici Societatea Transatlantică nu au nici o răspundere în catastrofa vasului «Normandie». Guvernul francez aşteaptă ca cel din Washington să-şi asume această răspundere şi să ofere... despăgubi­rile necesare («Normandie» a costat peste un miliard de franci...). Hoare Belisha şi mai mulţi prieteni ai săi, care au votat contra moţiunii de încredere cerută de Churchill, au demisionat din Partidul Liberal...

La Berlin s-au făcut lui Todt funeralii naţionale. A asistat şi a luat cuvântul şi Führerul, care a subliniat marea pierdere încercată de Germania. Dl Ică a adunat pe generalii din Guvern şi pe comandanţii marilor unităţi ai Armatei, le-a ţinut un discurs şi le-a oferit o masă. Erau prezenţi şi generalii Tătăranu şi Mazarini de la Statul Major, dar Iacobici nu... Această manifestaţie de solidaritate de la Preşedinţie a avut de scop să do­mo­lească reaua impresie pe care au făcut-o pretutindeni zvonurile privitoare la un conflict între Mareşalul An­tonescu şi Statul nostru Major. Deşi Ică a acoperit ar­mata şi pe comandanţii ei cu flori, deşi a declarat că a fost însărcinat de Mareşal să exprime celor prezenţi dra­gostea şi încrederea Conducătorului, reaua impresie n-a fost ştearsă, căci conflictul a fost, şi apele nu s-au liniştit nici azi, cu tot discursul - răspuns al gene­ra­lului Pantazi care a asigurat pe Mareşal de tot devotamentul Armatei...

Şi mulţi s-au întrebat de ce această ma­să a fost oferită în lipsa Mareşalului, şi de ce Ma­re­şalul n-a aşteptat să se înapoieze de la Berlin, ca să o dea el... Despre călătoria Mareşalului Antonescu la Ber­lin, ziarele continuă să fie mute. Şi de astă-dată s-a abţinut şi Radiodifuziunea germană de la orice indiscreţii...

Dl Ică a luat parte, împreună cu filosoful Petrovici, la o şedinţă a Sf. Sinod. Dl Ică a ţinut în faţa popilor o predică, care le-a arătat ce aşteaptă ţara de la ei pe tărâmul naţional şi moral... Popii şi-au pieptănat barba şi au continuat să-şi vadă mai departe de gheruţile lor.
De naţionalism şi de morală le arde lor!"

(Va urma)