Adolf von Baeyer: Premiul Nobel pentru Chimie 1905

Johann Friedrich Wilhelm Adolf Baeyer face primele experimente chimice la 9 ani, descoperă la numai 12 ani o nouă sare dublă de cupru, iar la 13 ani efectuează primele teste asupra indigoului, substanţă care il va face celebru.

Johann Friedrich Wilhelm Adolf, fiul locotenentului-ge­neral Johann Jakob Baeyer, care a pus bazele sistemului european de măsurare geodezică, face primele experimente chimice la 9 ani, descoperă la numai 12 ani o nouă sare dublă de cupru, iar la 13 ani efectuează primele teste asupra indigoului, substanţă care il va face celebru. Mai tărziu, studia­ză doi ani matematica şi fizica, la Universitatea din Berlin, pentru a le abandona tot in favoarea primei sale pasiuni, chimia, pe care o aprofundează, incepănd cu 1856, la Heidelberg sub indrumarea lui Robert Bunsen, apoi se indreaptă spre laboratorul lui August Kekulé, chimist german cunoscut pentru studiile asupra componentelor chimice organice.

PROFESORUL. In anul in care devine profesor universitar, 1860, obţine şi postul de lector in chimie organică la Academia de Comerţ din Berlin, unde este des­tul de prost plătit, dar are, in schimb, un laborator spaţios. In 1871 este numit profesor la Universitatea din Strasbourg, fiind chemat, doi ani mai tărziu, să ocupe postul de profesor de chimie lăsat de Justus von Liebig la Universitatea din Mün­chen. Aici va pune bazele unui laborator de chimie unde işi va desfă­şu­ra in continuare cercetările pentru care va fi premiat după 30 de ani.

Â

VIAŢA. Pe lăngă acordarea Premiului Nobel pentru Chimie in anul 1905, Adolf von Baeyer a primit in 1881 medalia Davy, ofe­ri­tă de Royal Society of London, pentru studiul său asupra indigoului. A fost căsătorit cu Adelheid Bendermann, cu care a avut trei copii, o fată, care s-a căsătorit cu chimistul Oskar Piloty, şi doi băieţi, care au devenit lectori universitari, unul in domeniul medicinei la Munchen, iar cel de-al doilea, in fizică, la Berlin.

Citește pe Antena3.ro

Meciul România-Kosovo din Liga Națiunilor a fost abandonat de oaspeți la scorul de 0-0, înainte de final. Lucescu: Au fost penibili

Nobel cu indigo

Adolf von Baeyer a fost recompensat cu Premiul Nobel in 1905, in special pentru sintetizarea vopselei indigo, a descoperirii producerii vopselei sintetice, fapt ce a revoluţionat industria textilă din Germania şi a studiului componentelor hidroaromatice. Studiul asupra indigoului a inceput din 1865, Baeyer incercănd să indepărteze moleculele de oxigen din isatină, pentru a ajunge la componenta de bază a indigoului, indolul. Cu un an inainte, in 1864 von Baeyer a sintetizat acidul barbituric, substanţă ce stă la baza sedativelor şi a anestezicelor generale, in urma condensării ureei cu acid malonic, ester derivat din acidul din mere. In 1872 face experimente cu fenol şi formaldehidă, fapt ce face aproape imposibilă brevetarea bachelitei, mai tărziu, de către Leo Baekeland. Alte puncte importante in cariera sa sunt descoperirea condensării ahidridei ftalice cu fenoli şi dezvoltarea tensiunii ciclurilor. In aceeaşi perioadă dezvoltă şi teoria asimilării dioxidului de carbon in formaldehide, fiind totodată primul evreu căruia i s-a acordat Premiul Nobel.

Condens

Adolf von Baeyer, specializat in cercetările din domeniul chimiei organice, a studiat in special substanţele sintetice, cu ajutorul reacţiilor de condensare. Deşi metodele sale de obţinere a indigoului nu au fost considerate practicabile la nivel comerci­al, el a fost pri­­mul care a reuşit să re­creeze compoziţia acestei substanţe pe cale exclusiv artificială.

CV:

Data naşterii:31 octombrie 1835

Locul naşterii: Berlin, Germania

Carieră

1857 - publică prima lucrare in urma studierii clorurii de metil (CH3Cl)

1858 - primeşte diploma de doctorat cu lucrarea despre componentele cacodilului

1860 - se califică pe postul de profesor universitar cu o teză despre acidul uric

1905 - primeşte Premiul Nobel pentru contribuţiile sale la dezvoltarea chimiei organice

1917 - moare la data de 20 august, la Starnberg.