Arcticul înaintează „furtunos” pe uscat

Trei metri din teritoriul Federaţiei Ruse sunt înghiţiţi anual de ape. Opt metri din Alaska sunt erodaţi în fiecare an. În medie, Oceanul Arctic înaintează pe uscat cu 0,5 metri la fiecare 365 de zile, după cum se arată într-un raport publicat în Journal of Estuaries and Coasts. Aceste valori – spun oamenii de ştiinţă – nu sunt „bătute în cuie”. Ele oscilează de la un teritoriu la altul, de la un tip de sol la altul şi cel mai grav este că se află în continuă creştere. Un studiu al Organizaţiei Naţiunilor Unite trage semne de alarmă serioase cu privire la faptul că, până la sfârşitul acestui secol, Oceanul planetar „se va înălţa” cu o sută de centimetri. Evident, populaţia care locuieşte în zonele costale va fi cea mai afectată. Şi vorbim aici de zeci de milioane de oameni. Din întreaga lume.

Volker Rachold, cercetător în cadrul Institutului Alfred Wegener din Germania, care a participat la două studii recente referitoare la zonele costaliere ale Arcticii, spune că, în prezent, pierderea gheţii în regiune se produce la un nivel cu mult superior celui estimat în anii trecuţi. Un studiu realizat recent de câteva organisme internaţionale arată că, în ultimele decenii, teritoriul care scaldă Oceanul Arctic – o treime dintre coastele lumii aparţin Arcticii (65% dintre acestea constituie permafrost, sol îngheţat permanent) – a devenit extrem de vulnerabil. Potrivit măsurătorilor, fenomenul de eroziune din aceste teritorii este de circa două ori mai mare faţă de perioada 1950-1980.

În studiul publicat în Journal of Geophisical Research, profesorul Chien-Lu Ping de la Centrul de Cercetări Palmer din cadrul Universităţii Alaska explică fenomenul: în medie, 70% din zona costală a Oceanului Arctic o reprezintă gheaţa aflată sub diverse forme – de la cristale mărunte până la blocuri de gheaţă permanentă. Majoritatea dintre aceste soluri întâmpină două pericole din cauza încălzirii globale – malurile abrupte sunt tăiate pe dedesubt, valurile le sculptează pe deasupra, iar aerul tot mai cald din ultima vreme contribuie la prăbuşirea acestor straturi. În urmă cu aproximativ trei ani, un studiu şti­inţific atrăgea atenţia asupra faptului că surpările malurilor îngheţate ale Arcticii duc la risipirea, în apele oceanice, a unei cantităţi uriaşe de minerale care conţin carbon organic.

În 2008, Chien-Lu Ping a demonstrat, în cel mai documentat studiu al vremii, că solurile arcti­ce sunt de 60 de ori mai bogate în carbon orga­nic decât se credea anterior. După ce au extras mos­tre din 117 locaţii diferite din Alaska (eşan­tioa­ne prelevate de la adâncimi de un metru), pro­fesorul şi echipa sa au determinat nu numai can­titatea de carbon, ci şi faptul că prezenţa aces­tei substanţe în zonele de coastă arctice de­pin­de de tipurile de sol. Oamenii de ştiinţă spun că aceste valori se regăsesc nu numai în Alaska, dar şi în nordul continentului european, înclusiv în Federaţia Rusă, unde, potrivit presei şti­in­ţi­fice, cele mai afectate sunt teritoriile care scal­dă Marea Siberiană Orientală şi Marea Lap­tev. De altfel, coastele care scaldă mările Siberia­nă Orientală, Laptev şi Beaufort întâmpină astăzi cel mai mare nivel de eroziune a solului, po­trivit pu­blicaţiei Journal of Estuaries and Coasts.