Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Trei metri din teritoriul Federaţiei Ruse sunt înghiţiţi anual de ape. Opt metri din Alaska sunt erodaţi în fiecare an. În medie, Oceanul Arctic înaintează pe uscat cu 0,5 metri la fiecare 365 de zile, după cum se arată într-un raport publicat în Journal of Estuaries and Coasts. Aceste valori – spun oamenii de ştiinţă – nu sunt „bătute în cuie”. Ele oscilează de la un teritoriu la altul, de la un tip de sol la altul şi cel mai grav este că se află în continuă creştere. Un studiu al Organizaţiei Naţiunilor Unite trage semne de alarmă serioase cu privire la faptul că, până la sfârşitul acestui secol, Oceanul planetar „se va înălţa” cu o sută de centimetri. Evident, populaţia care locuieşte în zonele costale va fi cea mai afectată. Şi vorbim aici de zeci de milioane de oameni. Din întreaga lume.
Volker Rachold, cercetător în cadrul Institutului Alfred Wegener din Germania, care a participat la două studii recente referitoare la zonele costaliere ale Arcticii, spune că, în prezent, pierderea gheţii în regiune se produce la un nivel cu mult superior celui estimat în anii trecuţi. Un studiu realizat recent de câteva organisme internaţionale arată că, în ultimele decenii, teritoriul care scaldă Oceanul Arctic – o treime dintre coastele lumii aparţin Arcticii (65% dintre acestea constituie permafrost, sol îngheţat permanent) – a devenit extrem de vulnerabil. Potrivit măsurătorilor, fenomenul de eroziune din aceste teritorii este de circa două ori mai mare faţă de perioada 1950-1980.
În studiul publicat în Journal of Geophisical Research, profesorul Chien-Lu Ping de la Centrul de Cercetări Palmer din cadrul Universităţii Alaska explică fenomenul: în medie, 70% din zona costală a Oceanului Arctic o reprezintă gheaţa aflată sub diverse forme – de la cristale mărunte până la blocuri de gheaţă permanentă. Majoritatea dintre aceste soluri întâmpină două pericole din cauza încălzirii globale – malurile abrupte sunt tăiate pe dedesubt, valurile le sculptează pe deasupra, iar aerul tot mai cald din ultima vreme contribuie la prăbuşirea acestor straturi. În urmă cu aproximativ trei ani, un studiu ştiinţific atrăgea atenţia asupra faptului că surpările malurilor îngheţate ale Arcticii duc la risipirea, în apele oceanice, a unei cantităţi uriaşe de minerale care conţin carbon organic.
În 2008, Chien-Lu Ping a demonstrat, în cel mai documentat studiu al vremii, că solurile arctice sunt de 60 de ori mai bogate în carbon organic decât se credea anterior. După ce au extras mostre din 117 locaţii diferite din Alaska (eşantioane prelevate de la adâncimi de un metru), profesorul şi echipa sa au determinat nu numai cantitatea de carbon, ci şi faptul că prezenţa acestei substanţe în zonele de coastă arctice depinde de tipurile de sol. Oamenii de ştiinţă spun că aceste valori se regăsesc nu numai în Alaska, dar şi în nordul continentului european, înclusiv în Federaţia Rusă, unde, potrivit presei ştiinţifice, cele mai afectate sunt teritoriile care scaldă Marea Siberiană Orientală şi Marea Laptev. De altfel, coastele care scaldă mările Siberiană Orientală, Laptev şi Beaufort întâmpină astăzi cel mai mare nivel de eroziune a solului, potrivit publicaţiei Journal of Estuaries and Coasts.
Citește pe Antena3.ro
