Flacăra Olimpică se pregăteşte să ajungă la Beijing, unde la 8 august se dă startul Jocurilor Olimpice.
Flacăra Olimpică se pregăteşte să ajungă la Beijing, unde la 8 august se dă startul Jocurilor Olimpice. Torţa a trecut deja prin zeci de ţări în ceea ce a purtat numele de “Călătoria Armoniei”.
În zilele noastre, torţa olimpică este aprinsă cu cîteva
luni înaintea ceremoniei de deschidere a Jocurilor Olimpice în Olimpia,
Grecia, pe locul fostului templu al Herei, soţia lui Zeus. Torţa este simbolul
legendei conform căreia Prometeu a furat focul de la Zeus pentru a-l da pămîntenilor.
Competiţia sportivă era un eveniment închinat lui Zeus, iar pe perioada desfăşurării
ei erau aprinse focuri adiţionale în templele sale.
În timpul ritualului de astăzi, 11 femei îmbrăcate în preotese participă la ceremonia de aprindere a torţei, direct de la razele solare, cu ajutorul unei oglinzi parabolice, apoi, timp de cîteva luni, flacăra circulă nestingherit prin toată lumea.
UN SIMBOL AL PĂCII. Ştafeta Flăcării Olimpice are şi ea o
istorie aparte. A fost introdusă în timpul Olimpiadei de vară de la Berlin şi
făcea parte din propaganda nazistă. Adolf Hitler a văzut în legătura cu
jocurile antice modalitatea perfectă de a-şi arăta credinţa că grecii antici
erau predecesorii rasei ariene din Reich-ul german modern. Asemeni olimpiadelor
antice, şi Flacăra Olimpică este considerată astăzi un simbol al păcii între
continente. Prima Ştafetă mondială a torţei a avut loc în 2004, înainte de
Jocurile Olimpice de la Atena. Călătoria flăcării a durat în acel an 78 de
zile, a străbătut mai bine de 78.000 de kilometri şi a fost purtată de 11.300
de oameni. Tot 2004 este anul în care torţa simbolică a ajuns pentru prima dată
în Africa şi în America de Sud. Ştafeta se încheie în prima zi a Jocurilor, la
ceremonia de deschidere desfăşurată pe stadionul principal din oraşul unde are
loc marele eveniment. Numele ultimului purtător al torţei este păstrat secret pînă
în ultimul moment şi, de obicei, aparţine unui sportiv celebru din ţara-gazdă.
Anul acesta, cînd vor avea loc Jocurile Olimpice de vară de la Beijing, ştafeta torţei este numită “Călătoria Armoniei”, durează 129 de zile, timp în care străbate 137.000 de kilometri. La 8 august, ea se va opri pe Stadionul naţional din Beijing. Traseul a început în Olimpia, iar torţa a fost predată încă din martie autorităţilor chineze. Evenimentul s-a desfăşurat în Atena, sub auspiciile unor măsuri de securitate extrem de dure (din cauza confruntărilor violente din Tibet şi a protestatarilor care cereau strident eliberarea regiunii). De acolo, torţa a vizitat oraşele de pe Drumul Mătăsii, simbolizînd astfel legătura dintre China şi restul lumii. Pentru prima dată, anul acesta torţa a ajuns pe Everest, la graniţa dintre Nepal şi Tibet. Deşi escaladarea muntelui a fost amînată de mai multe ori din cauza condiţiilor meteorologice nefavorabile, la 8 mai, flacăra sacră a încălzit Vîrful Chomolungma.
LĂMPI SPECIALE. Pentru a face faţă temperaturilor aflate la
o asemenea altitudine, pentru ca flacăra să nu fie stinsă de aerul rarefiat
sau vîntul puternic, aceasta a fost purtată într-o lampă specială, la care
Compania de Ştiinţă şi Industrie Aerospaţială din China a lucrat timp de doi
ani. În tot acest timp, o echipă de cercetători a lucrat şi la o altă lampă
adaptată condiţiilor climatice pentru zona de podiş. Lampa de podiş are la bază
carburant de aviaţie şi poate arde continuu pînă la 72 de ore, iar cea
construită special pentru Everest a folosit un carburant solid, de culoare gri
închis, al cărui mod de fabricare nu a fost dezvăluit. Liu Jie, cercetător în
cadrul companiei sus-amintite, a declarat pentru RCI: “Am adăugat unele
substanţe speciale în combustibilul lămpii cu focul olimpic pentru Chomolungma.
În mediul cu oxigen suficient, flacăra poate arde fără întrerupere 8-15 ore.
Este suficient să se pună combustibil o dată la opt ore”. Testele efectuate în
timpul cercetărilor au demonstrat că torţa pentru Everest putea fi aprinsă la o
temperatură de pînă la –45˚C şi nu putea fi stinsă nici de un vînt cu o viteză
de 30 de metri pe secundă. Deşi specialiştii s-au pregătit pentru ce era mai
rău, în ziua expediţiei viteza vîntului a fost de 18,1 metri pe secundă, iar
temperatura nu a depăşit –20˚C.
Pe lîngă simbolul păcii pe care îl poartă de zeci de ani, Jocurile Olimpice înseamnă şi stabilirea unor recorduri, iar China a reuşit anul acesta să ducă pentru prima dată focul sacru în cel mai înalt punct al Terrei, stabilind un record încă înainte de începerea oficială a mult-aşteptatului eveniment.