Charles Nicolle: Premiul Nobel pentru Medicină 1928

Charles Jules Henry Nicolle s-a născut la Rouen în septembrie 1866. Tatăl său, Eugéne Nicolle, a fost medic la un spital din localitatea natală, de aceea Charles şi fraţii săi au avut avantajul de a primi o educaţie timpurie în domeniul biologiei. După absolvirea Liceului Corneille din Rouen, Charles a studiat timp de trei ani la o şcoală medicală, apoi şi-a urmat fratele mai mare, Maurice, şi a lucrat la un spital din Paris. În acest timp şi-a continuat studiile la Facultatea de Medicină, sub îndrumarea profesorului Albert Gombault, şi la Institutul Pasteur alături de profesorul Pierre Émile Roux.

Charles Jules Henry Nicolle s-a născut la Rouen în septembrie 1866. Tatăl său, Eugéne Nicolle, a fost medic la un spital din localitatea natală, de aceea Charles şi fraţii săi au avut avantajul de a primi o educaţie timpurie în domeniul biologiei. După absolvirea Liceului Corneille din Rouen, Charles a studiat timp de trei ani la o şcoală medicală, apoi şi-a urmat fratele mai mare, Maurice, şi a lucrat la un spital din Paris. În acest timp şi-a continuat studiile la Facultatea de Medicină, sub îndrumarea profesorului Albert Gombault, şi la Institutul Pasteur alături de profesorul Pierre Émile Roux.

CARIERĂ. După finalizarea studiilor, şi-a susţinut, în 1893, lucrarea de doctorat – "Cercetări asupra şancrului moale". S-a întors apoi la Rouen pentru a deveni membru al Facultăţii de Medicină, iar în 1896 a preluat conducerea Laboratorului Bacteriologic pînă în 1903. Acesta a fost anul în care i s-a oferit postul de director al Institutului Pasteur din Tunis, Tunisia. A devenit foarte ataşat de acest loc şi şi-a păstrat funcţia pînă la sfîrşitul vieţii.

RECUNOAŞTERE. Charles Nicolle a fost asociat al Academiei de Medicină din Franţa şi a fost laureat al Premiului Montyon în 1909, 1912 şi 1914. În 1927 a primit Premiul Osiris, iar în 1928 a fost decorat cu o medalie de aur specială la comemorarea Jubileului de Argint din Tunis. Tot cu această ocazie a fost numit şi membru al Academiei de Ştiinţe din Paris. În 1932 a fost ales profesor în Colegiul Franţei. Nicolle a fost cunoscut şi ca filozof şi ca scriitor. Era descris de Jean Rostand ca fiind "un poet şi un realist, un om al viselor şi un om al adevărului".

CV

Data naşterii - 21 septembrie 1866

Locul naşterii - Rouen, Franţa

Carieră
1893 – a obţinut doctoratul în Medicină;
1896 – director al Laboratorului Bacteriologic de la Facultatea de Medicină din Rouen;
1928 – Premiul Nobel pentru Medicină;
1932 – a fost ales profesor în Colegiul Franţei;
28 februarie 1936 – a încetat din viaţă la Tunis, Tunisia.

Tifosul

La începutul carierei, Charles Nicolle a făcut investigaţii în domeniul cancerului şi a încercat prepararea unui antidot împotriva difteriei. După sosirea sa în Tunisia, Tunisul a fost recunoscut internaţional ca un important centru de cercetare bacteriologică şi de producţie a vaccinurilor şi serurilor împotriva celor mai răspîndite boli infecţioase. Nicolle a observat că pacienţii molipsitori bolnavi de tifos infectau alte persoane atît în interiorul, cît şi în exteriorul spitalului şi chiar şi hainele lor împrăştiau boala, dar dacă făceau o baie fierbinte şi îşi schimbau hainele, riscul molipsirii dispărea. Astfel, în 1909 a descoperit că febra tifoidă este transmisă de păduchele de corp şi a făcut astfel o distincţie clară între clasicul tifos epidemic şi tifosul marin. Recunoaşterea mecanismului de transmitere a febrei tifoide a creat baza pentru măsurile de precauţie necesare în combaterea şi prevenirea acestei boli în timpul celor două războaie mondiale. Nicolle a adus şi importante contribuţii în cunoaşterea febrei de Malta, pentru care a introdus şi vaccinarea preventivă.

Încercare

Nicolle a încercat să inventeze un vaccin simplu împotriva febrei tifoide, prin pisarea păduchilor şi amestecarea lor cu ser din sîngele pacienţilor vindecaţi, pe care şi l-a autoadministrat. Încercarea sa de producere a vaccinului a fost reluată şi dusă la bun sfîrşit de Rudolf Weigl în 1930.