Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Acum câteva sute de ani erau ascunse prin corsete sau buzunărele aflate printre faldurile rochiilor, astăzi ele sunt incluse în poliţele de asigurare şi sunt nelipsite din fiecare geantă, buzunar sau rucsac.
De-a lungul timpului au existat două principii ale funcţionării broaştei cu cheie. Unul este cel al piedicii cu ajutorul căreia este împiedicată deschiderea cu o cheie nepotrivită, iar cel de-al doilea implică unul sau mai multe dispozitive de oprire mobile care sunt dispuse în poziţii prestabilite cu ajutorul cheii, pentru a deschide broasca. Egiptenii, în antichitate, foloseau încuietori cu bare şi cârlige din lemn, asamblate sub o formă foarte asemănătoare cu cea a broaştei moderne. Mecanismul cu pini al acestora era construit pe principiul “dinţilor”, de diferite lungimi, care permiteau deschiderea numai în urma utilizării unei chei potrivite, acest model păstrând linia de funcţionare până în zilele noastre.
EVOLUŢIE. Cea mai veche cheie, datând de acum aproximativ 4.000 de ani, aparţine unei încuietori găsite printre ruinele Palatului Khorsabad, de lângă Nineveh, Irak. Grecii foloseau încuietori formate dintr-un zăvor îmbinat cu un cârlig, care se deschidea cu o cheie, din lemn sau de fier, în formă de seceră. Romanii au îmbunătăţit modelul de încuietoare egiptean, folosind fierul ca materie primă şi au inventat încuietorile cu piedică. Tot ei au introdus designul diversificat al cheilor, acestea având forme de păsări sau flori. Romanii au fost şi cei care au introdus cheile în modă, sub formă de inele.
La sfârşitul secolului al XV-lea, încuietorii cu piedică i s-a adăugat un butuc cu pârghie, pentru a fi mai eficientă şi mai greu de descuiat fără cheia potrivită. Prima îmbunătăţire majoră a fost adusă de Robert Barron, în 1778, care a inventat sistemul butucului cu dublă acţiune. Cele două pârghii, care intrau în două fante din interiorul broaştei, erau ridicate de dinţii cheii exact cât să scape din lăcaş şi, astfel, să se deschidă.
YALE. În 1840, Linus Yale senior începea să producă o serie de încuietori foarte sigure, fiind specializat în broaşte scumpe, realizate manual. Ulterior, fiul său, Linus Yale junior, a îmbunătăţit cilindrul cu mecanism cu pini al tatălui său, care are la bază o bară găurită cu 5-6 canale cilindrice poziţionate în linie. Yale jr a creat un sistem similar, care foloseşte o cheie plată, mai mică, cu muchii separate similare celei utilizate în ziua de azi. Astfel că, atunci când este introdusă în încuietoare, cheia împinge pinii până la capăt în poziţie corectă şi poate fi răsucită cu uşurinţă pentru a descuia mecanismul.
Citește pe Antena3.ro
