Culturi în deşert

Cele mai pesimiste cifre arată că, pînă în 2050, populaţia Terrei va fi de aproximativ nouă miliarde de locuitori. E greu de imaginat cum vom putea face faţă atunci.

Cele mai pesimiste cifre arată că, pînă în 2050, populaţia Terrei va fi de aproximativ nouă miliarde de locuitori. E greu de imaginat cum vom putea face faţă atunci.

Încălzirea globală afectează din ce în ce mai mult ţările sărace sau în curs de dezvoltare. Lumea a treia şi regiunile defavorizate din punct de vedere geografic se află astăzi în incapacitatea de a rezista singure în faţa efectelor nocive ale schimbărilor climatice.

600.000.000. Într-un articol-analiză, cotidianul american New York Times scrie despre riscurile la care sînt supuse populaţiile din zonele defavorizate. Potrivit unor statistici, numărul locuitorilor din Orientul Mijlociu şi Africa de Nord a crescut de patru ori din 1950, ajungînd astăzi la impresionanta cifră de 364 de milioane. În 2050 – spun specialiştii – numărul oamenilor care vor popula aceste locuri va fi de aproximativ 600 de milioane. Alte studii date publicităţii în ultimii ani arată că reursele de hrană şi de apă scad dramatic.

LUPTA PENTRU SUPRAVIEŢUIRE. Timp de zeci de ani, nord-africanii au secat mai toate bazinele, au extras sarea din apa de mare şi au schimbat cursul Nilului pentru a iriga deşertul de pe continentul african. Egiptul a construit canale pentru a iriga, cu apele Nilului, Deşertul Sinai, zonele aride dintre Cairo şi Alexandria, precum şi alte regiuni sterpe. A fost irosită mult prea multă apă, iar agricultura are acum de suferit. "Porţia" de apă care revine astăzi unui nord-african va trebui înjumătăţită în următoarele patru decenii, pentru că gurile se înmulţesc.

Pentru a ajunge în numai zece ani unul dintre cei mai mari exportatori de grîu, Arabia Saudită a canalizat mai toată apa regatului înspre culturile de cereale. Ambiţia egiptenilor de a transforma mare parte din deşert în loturi agricole a dat rateu, chiar dacă în urmă cu 11 ani preşedintele Hosni Mubarak inaugura, într-o oază deşertică numită Toshka, un proiect promiţător – se vorbea atunci de o suprafaţă de 500.000 de acri, care urma să fie cultivată şi de zeci de mii de oameni care ar fi trebuit angajaţi la munca pămîntului. Proiectul s-a clătinat de la bun început (din lipsa unor resurse financiare concrete), astfel că astăzi abia dacă sînt cultivaţi 30.000 de acri. Mohamed Nagi Mohamed, managerul fermei din Toshka, spune că Deşertul Sahara este potrivit pentru agricultură atîta vreme cît ai la îndemînă fertilizatori şi apă pentru irigaţii; de pesticide nu este nevoie, pentru că arşiţa de peste an omoară gîngăniile pe loc.

Nu există o rezolvare imediată. Profesorul de economie Alan R. Richards de la Universitatea California din Santa Cruz susţine că ţările sărace "sînt prinse între ciocan şi nicovală din cauza preţurilor ridicate la alimente şi a accesului la apă al indivizilor". Fiecare face ce poate. De exemplu, în Djibouti, se cultivă cel mai scump orez din lume – în sere ecologice, alimentate cu energie solară şi aprovizionate cu apă din straturile freatice şi din mare. Ţările bogate din Golful Persic au găsit o altă soluţie – luarea în arendă a unor suprafeţe agricole în zone instabile ale lumii, precum Pakistanul şi Sudanul, şi cultivarea aici a cerealelor şi a altor plante necesare alimentaţiei. "Aceste ţări au pămînt (arabil) şi apă. Noi avem bani", declară pentru New York Times Hassan S. Sharaf al-Hussaini, responsabil în cadrul Ministerului Agriculturii din Bahrein.

Pe de altă parte, Egiptul – ţara lovită în urmă cu cîteva luni de o creştere acută a preţurilor la cereale şi zguduită, pe cale de consecinţă, de o serie de proteste violente – ar putea cultiva milioane de acri de grîu la graniţa cu Sudanul, vecinul instabil din sud.

MODELUL ISRAELIAN. Economiştii citaţi de New York Times susţin că una dintre cele mai bune soluţii constă în direcţionarea producţiei pe un segment restrîns de plante care nu necesită prea multă apă. Doron Ovits, un fermier în vîrstă de 39 de ani din Israel, cultivă numai roşii şi ardei iute pe un lot din Deşertul Negev. Serele lui Ovits sînt irigate prin ţevi acoperite cu plastic negru, pentru a evita evaporarea, cu ape provenite din canalizare, dar tratate şi îmbogăţite cu minerale. Fiecare seră este dotată cu o pompă de apă legată la un computer care contorizează cantităţile de lichid şi de fertilizatori primite de plante. Israelul poate servi ca model pentru agricultura altor ţări, scrie cotidianul american, referindu-se la drămuirea inteligentă a apei în culturi – guvernul israelian a impus cote stricte pentru apa folosită în irigaţii (apele din canalizări sînt tratate şi transportate în culturi prin intermediul unor ţevi de culoare purpurie).

FĂRĂ BLĂNURI NATURALE LA VATICAN!

Papa Benedict al XVI-lea ar trebui să renunţe la etola de hermelină pe care o poartă în timpul slujbelor la Vatican! De la alegerea sa, Benedict al XVI-lea a reintrodus cîteva ţinute liturgice tradiţionale, printre care o pelerină de catifea roşie, brodată cu hermelină albă (animal carnivor asemănător cu nevăstuica – n.r.). Membrii Asociaţiei italiene de apărare a drepturilor animalelor şi mediului îi pregătesc Papei o petiţie care va fi postată, într-o primă fază, pe internet şi apoi trimisă la Vatican. "Vrem să îi solicităm Papei, prin intermediul unui mesaj de dragoste şi pace, să tragă un semnal de alarmă puternic pentru protecţia animalelor şi a mediului înconjurător, pornind de la un mic sacrificiu personal semnificativ", a declarat Lorenzo Croce, preşedintele asociaţiei de ecologişti, citat de Agenţia de presă Ansa.

SANCŢIUNI ECOLOGICE

Principalul for de reglementare în audiovizualul britanic (Ofcom) a criticat în termeni duri postul de televiziune Channel 4, pentru difuzarea, în premieră, în 2007, a filmului "Marea înşelătorie a încălzirii globale". Potrivit ediţiei online a cotidianului britanic The Guardian, Ofcom s-a declarat nemulţumit pentru lipsa de imparţialitate a postului de televiziune, dovedindu-se "nedrept" în felul în care a reprezentat mai multe personalităţi şi instituţii internaţionale care s-au pronunţat în favoarea ideii că omul se face vinovat de încălzirea globală a climei. Acestora li s-au atribuit declaraţii pe care nu le-au făcut sau li s-au adresat acuzaţii fără să li se ofere posibilitatea să răspundă, susţine Ofcom.

SCOŢIA, CAPITALA VERDE A EUROPEI

Undeva în îndepărtata Scoţie va fi construită cea mai mare centrală eoliană de pe continentul european. Complexul cu cele 152 de turbine eoliene va fi construit în apropiere de Abington şi va avea o putere de 548 MW, informează televiziunea britanică Sky News, preluată de publicaţia online HotNews. Proiectul ar putea atrage investiţii în valoare de aproximativ 600 de milioane de lire sterline şi va produce energie pentru 320.000 de case. Construcţia la centrala eoliană, care va crea peste 200 de locuri de muncă, va începe în 2010 şi se va finaliza în 2011. Guvernul scoţian a stabilit ca 31% din energia ţării să provină din resurse regenerabile pînă în 2011 şi 50% pînă în 2020. În prezent în Scoţia există 36 de proiecte bazate pe resurse regenerabile. La ora actuală, cea mai mare centrală eoliană din Europa se află la Guadalajara, în Spania, şi are o putere totală de 208 MW.

TUTUN ANTICANCER

Oamenii de ştiinţă americani au anunţat că planta tutunului ar putea fi folosită în tratamentul unei forme de limfom (proliferare canceroasă care ia naştere în ţesutul limfoid şi, mai ales, în ganglionii limfatici, potrivit RoMedic, ghidul medical online). Cercetătorii au creat un vaccin pe bază de plante, capabil să stimuleze un răspuns imunitar în anumite tipuri de cancer, se arată într-un studiu citat de BBC. Rolul tutunului în tratarea cancerului este studiat de ani la Universitatea Standford din statul american California.