Cum să dai mîna cu o caracatiţă

Conform unui studiu, cele opt tentacule ale caracatiţelor se împart în şase mîini şi două picioare, informează Reuters, preluată de Yahoo News. Caracatiţele sînt cunoscute ca fiind cele mai inteligente nevertebrate din lume, capabile să folosească unelte cu ajutorul tentaculelor acoperite cu ventuze.

Conform unui studiu, cele opt tentacule ale caracatiţelor se împart în şase mîini şi două picioare, informează Reuters, preluată de Yahoo News. Caracatiţele sînt cunoscute ca fiind cele mai inteligente nevertebrate din lume, capabile să folosească unelte cu ajutorul tentaculelor acoperite cu ventuze. Ajutaţi de 2.000 de observaţii din partea vizitatorilor, mai multe echipe de specialişti în faună acvatică au desfăşurat un studiu care arată că aceste moluşte folosesc mai mult primele trei părţi ale tentaculelor, pentru a apuca şi a folosi un obiect. "Putem doar presupune că cele şase tentacule din faţă au funcţia de braţe, iar cele două din spate preiau funcţiile picioarelor", a declarat biologul Oliver Walenciak. Se pare că tentaculele din spate sînt folosite mai mult la propulsie, pe cînd cele din faţă sînt folosite mai des pentru explorare. "Oamenii presupun de mult timp că mişcările caracatiţelor sînt coordonate prin intermediul unor date vizuale şi se pare că aceste presupuneri sînt adevărate. Deşi nu par să fie dreptace s-au stîngace, s-a observat că, atunci cînd nu văd bine cu un ochi, caracatiţele au tendinţa de a folosi mai mult tentaculele de pe partea opusă", a mai declarat Walenciak, concluzionînd că aceste observaţii ajută la mai buna îngrijire a caracatiţelor bolnave.

ABILITĂŢILE COŢOFENELOR UIMESC OAMENII DE ŞTIINŢĂ

Pînă acum se credea că doar cimpanzeii, delfinii şi elefanţii mai au abilitatea umană de a-şi recunoaşte proprii­le corpuri în oglindă. Reuters anunţă însă că o serie de observaţii efectuate de cercetătorii germani dezvăluie că şi coţofenele se pot identifica în oglindă. În timpul testului, coţofenele au fost pictate cu cîte un punct de diferite culori în zone care putea fi văzute doar în oglindă. În momentul în care îşi priveau reflexia, obişnuiau să-şi scarpine zona cu punct, semn că recunoşteau că acea parte a corpului este a lor şi nu a unui alt animal. Rezultatele nasc întrebări în legătură cu modul de funcţionare a creierului nostru. În principiu se credea că partea creierului care ajută la recunoaşterea sinelui este neocortexul descoperit la mamifere, însă păsările nu au neocortex, ceea ce sugerează că abilităţile cognitive ridicate se dezvoltă în alte modalităţi. Această descoperire o urmează pe cea din 2002, cînd ciorile au uimit oamenii de ştiinţă cu abilităţile lor de a-şi construi unelte cu ajutorul cărora să se hrănească.

REVENIRE FERICITĂ  
Balena cu cocoaşă, acum 40 de ani în pragul dispariţiei, dă semne de revenire, anunţă un grup de ecologişti. Associated Press, citată de Yahoo News, anunţă că această revenire s-a produs în special pentru că, în 1966, cînd numărul balenelor atinsese pragul critic, s-a interzis vînarea lor în scop comercial. De atunci, numărul lor a crescut pînă la peste 60.000 de exemplare şi încă mai creşte cu o rată îmbucurătoare de 5% în apele Pacificului de Nord.

STURZUL DE GABON
Speciile de păsări sînt mai bogate cu una, după descoperirea sturzului de pădure cu spate măsliniu Stiphrornis pyrrholaemus în jungla Gabonului, informează Reuters, preluat de Yahoo News. Deşi ceea ce atrage atenţia asupra lui este gîtul portocaliu, tră­să­tura distinctivă este culoarea măslinie a penelor de pe spate, deoarece mai există încă patru specii de măcăleandru de pădure cu gît portocaliu.  

ADIO, URANGUTANI
Ecologiştii se tem că urangutanii vor dispărea de pe Terra în următorii zece ani, de aceea fac tot posibilul pentru a-i proteja. Ultima măsură adoptată este aceea de a retrage toate specimenele din industria publicităţii, pentru ca oamenii să-şi dea seama de adevăratul pericol în care se află aceste primate. Cercetătorii sînt de părere că prezenţa urangutanilor în lumea divertismentului creează falsa impresie că nu sînt ameninţaţi cu dispariţia.  

ZGOMOTE SUBACVATICE
Cercetătorii neozeelandezi au descoperit că aricii de mare sînt res­ponsabili pentru murmurul misterios care se aude sub apă de două ori pe zi, scrie National Geographic. Zgomotul de 20-340 de decibeli este cauzat de mişcarea dinţilor aricilor de mare pe recifurile de corali. În timpul unui stu­diu asupra sunetului ambiental din jurul recifurilor din nordul Noii Zeelande, biologii marini Craig Radford şi Andrew Jeffs, de la Universitatea Auckland, au descoperit două creşteri majore în intensitate în fiecare zi: primul se producea înaintea răsăritului, iar celălalt, cu puţin înaintea apusului. Pentru a demonstra că aceste creşteri erau cauzate de aricii de mare, cercetătorii au izolat cîţiva într-un rezervor şi i-au hrănit cu alge, apoi i-au înregistrat. Zgomotul produs de ei cauza atingerea anumitor frecvenţe similare celor înregistrate de echipă în apele mării.