Legenda contelui Dracula continuă să fascineze pe toată lumea, iar oamenii de ştiinţă suedezi par să fi găsit o explicaţie pentru setea lui de sânge.
Noile studii, efectuate de către cercetătorii de la Universitatea Linkoping, din Suedia, spun că există o componentă chimică în structura sângelui care-i dă un miros metalic, miros pe care contele Dracula îl găsea irezistibil.
În romanul lui Bram Stoker, contele cu dinţii ascuţiţi cu greu s-a putut stăpâni în momentul în care oaspetele lui, Jonathan Harker, s-a tăiat cu lama de ras.
Astăzi, oamenii de ştiinţă ştiu că aristocratul strigoi reacţiona aşa din cauza unei aldehide organice.
În timpul testărilor, bucăţi de lemn împregnate cu substanţe chimice făcute în laborator au declanşat o reacţie puternică din partea câinilor sălbatici africani şi asiatici şi a tigrilor siberieni.
Compusul a produs aceleaşi reacţii ca sângele de cal: adulmecări, muşcături sau lingeri. Dintre toate animalele testate, tigrii siberieni au fost cel mai mult atraşi de compusul chimic al sângelui.
Animalele însă nu au fost deloc atrase de buştenii impregnaţi cu esenţă de fructe sau solvenţii aproape fără miros.
Profesorul Matthias Laska, de la Universitatea Linkoping din Suedia, a declarat: "Pentru anemalele de pradă, mirosul hranei este foarte atractiv, un mare aport al acesteo arome fiind dat de sânge. Ne-am dorit să aflăm care sunt componentele chimice care dau acest miros sângelui".
Îninatea acestui studiu, informaţiile legate de acest subiect erau foarte puţine.
În urma unor analize de laborator destul de sofisticate, oamenii de ştiinţă au descoperit 30 de substanţe, fiecare dintre acestea putând fi ceea ce savanţii căutau. În final, testele au dus la concluzia că substanţa cu pricina este o aldehidă care emite un miros metalic distinctiv, de obicei asociat cu sângele.