Eclipsa de la căderea Troiei

Indicii astronomice descoperite în "Odiseea" lui Homer ar putea confirma o eclipsă totală de Soare produsă la întoarcerea acasă a lui Odiseu

Indicii astronomice descoperite în "Odiseea" lui Homer ar putea confirma o eclipsă totală de Soare produsă la întoarcerea acasă a lui Odiseu. O astfel de descoperire ar putea oferi o dată pentru celebra cădere a Troiei, relatează AFP. Secole de-a rîndul, istoricii au dezbătut ipoteza unei eclipse în opera poetului grec şi au ajuns la concluzia că nu există nici o referire la acest fenomen nici în "Iliada", nici în "Odiseea". Totuşi, un nou studiu efectuat asupra Odiseei de către profesorii Marcelo Magnasco de la Universitatea Rockefeller şi Constantino Baikouzis, de la Observatorul Astronomic din La Plata, Argentina, a descoperit patru indicii astronomice, care ar putea duce la plasarea acţiunii într-o perioadă istorică. Primul indiciu este descrierea unei luni noi în ziua întoarcerii lui Odiseu, premisă a unei eclipse solare totale. Cu şase zile înaintea masacrului, Homer vorbeşte despre strălucirea lui Venus pe cer, iar cu 29 de zile înainte constelaţiile Pleiade şi Boarul puteau fi zărite la apus. În final, cu 33 de zile înaintea masacrului, Mercur era vizibil la răsărit, aproape de limita vestică a traiectoriei sale. Studiind o perioadă de 100 de ani în jurul presupusei căderi a Troiei, cercetătorii au descoperit data de 16 aprilie 1178 î.Hr., însă menţionează faptul că aceste concluzii sînt ipotetice.

Paleopatologie

Cercetătorii germani au efectuat autopsia corpului cavalerului scit descoperit pe partea mongolă a Munţilor Altai în 2006. Se pare că scitul s-a stins din viaţă acum 2.300 de ani, la vîrsta de 50-60 de ani. Michael Schultz, paleopatolog, a analizat rămăşiţele şi a descoperit că subiectul aparţinea unei clase sociale superioare. Condiţia dinţilor săi indică faptul că hrana principală era constituită din carne. Înainte de moarte, omul suferea de artrită severă a mîinilor şi şoldurilor, o inflamare cronică a sinusurilor, iar cîndva în viaţă a avut o mînă ruptă şi o infecţie a urechii mijlocii.

Mereu surprinzătoare

Se ştie că civilizaţia maiaşă ocupa, pînă în anul 900 d.Hr., America Centrală, după care s-a restrîns doar în cîmpiile nordice ale peninsulei Yucatan. La vremea năruirii civilizaţiei, maiaşii s-au mutat mai la nord, colonizînd şi regiunea deluroasă "Puuc" a Yucatanului pentru puţin timp, deoarece oraşele au început să decadă şi aici. Conform arheologului George Bey de la Colegiul Millsaps din Jackson, Mississippi, această istorie este eronată, informează USA Today. După o muncă de cinci ani de săpături în zona Puuc, Bey a descoperit că această regiune a fost ocupată cu 2.000 de ani mai devreme decît decăderea zonei sudului.

Licori antice

Arheologii egipteni au descoperit în apropiere de Muntele Sinai, lîngă Mănăstirea Sfînta Ecaterina, două prese de vin ce se presupune că făceau parte din una dintre vinăriile timpurii, datînd din jurul secolului al VI-lea d.Hr., în care se producea vin sfînt pentru export. La cîteva săptămîni după descoperirea primei prese, săpăturile au scos la iveală o a doua presă, aproape identică, cu pereţi din calcar, ceea ce poate indica pezenţa mai multor asemenea obiecte în zonă.

Întoarse acasă

Mexicul şi-a recuperat peste 900 de obiecte pre-columbiene capturate de la hoţii de antichităţi din Statele Unite şi Canada, anunţă Associated Press, citată de Yahoo News. Cele 929 de obiecte includ figurine antropomorfice, cupe în miniatură, sculpturi şi bijuterii din argilă, însă cele mai importante sunt suliţele din lemn, vîrfurile de săgeţi, arcurile de vînătoare, o pereche de sandale veche de peste 800 de ani şi textile de la diverse culturi nomade.

Concurenţă neaşteptată la suliţele omului modern

Unelte neanderthaliene descoperite în Anglia indică faptul că rudele noastre îndepărtate se foloseau de instrumente de vînătoare sofisticate, care ar putea foarte bine concura cu cele confecţionate de oamenii moderni, informează Live Science. Matthew Pope, arheolog la Colegiul Universitar din Londra, a examinat o serie de unelte dintr-un sit arheologic descoperit pentru prima oară în 1900. Multe dintre ele aveau lame drepte, subţiate la capete şi purtau urmele unor impacte puternice, astfel arheologii au ajuns la concluzia că erau folosite ca vîrfuri de săgeţi. "Uneltele pe care le-am descoperit pe sit sînt avansate din punct de vedere tehnologic şi probabil mai vechi decît uneltele provenite de la Homo Sapiens. Este captivant să te gîndeşti că există o posibilitate reală ca aceste unelte să provină de la unul dintre ultimele grupuri de vînători neanderthalieni, care ocupau partea nordică a Europei", a declarat Pope. Neanderthalienii ocupau acum 230.000 de ani cîmpiile din Europa şi părţi ale Asiei. Acum 20. 000 de ani au dispărut definitiv.