Filatelie mondială

Bucureştiul a găzduit săptămîna aceasta cel mai mare eveniment filatelic din ultimii 50 de ani

Principalii organizatori ai evenimentului – Federaţia Filatelică Română şi Poşta Română – au împărţit expoziţia în două secţiuni: secţiunea competiţională şi Curtea de Onoare, în cadrul căreia au fost expuse cele mai importante piese filatice. În secţiunea competiţională s-au întrecut 800 de colecţii participante, în 13 clase tematice, care au inclus filatelie tradiţională, istorie poştală, filatelie pentru tineret, cataloage filatelice şi ziare. Vizitatorii au putut descoperi cel mai valoros ziar din lume, "Zimbrulu şi Vulturulu", ziar apărut în secolul al XIX-lea în capitala Moldovei, Iaşi. Valoarea unui abonament anual la acest ziar era de doar 3 galbeni. Atunci, ce i-a adus valoarea actuală de 830.000 de euro? Răspunsul este: o simplă coincidenţă. Acesta a fost primul ziar dintr-un pachet trimis în mai 1858 la Galaţi. Pentru că pachetul cîntărea foarte mult, pe primul ziar

s-au lipit opt timbre "Cap de Bour" de cinci parale, din cea de-a doua emisiune. Aceasta este cea mai cunoscută francatură compusă din lume, deoarece este formată din cinci mărci în ştaif plus o pereche şi un exemplar izolat. Pînă anul trecut, ziarul s-a aflat în posesia unui colecţionar elveţian, iar începînd cu 2007, el

aparţine lui Joseph Hackmey, colecţionar londonez. Cu ocazia EFIRO 2008, "Zimbrulu şi Vulturulu" s-a întors acasă, unde a putut fi admirat de pasionaţii de filatelie, dar şi de vizitatorii obişnuiţi.

Alături de acest ziar au fost expuse şi hîrtiuţele extrem de valoroase al căror nume îl rostim cu mîndrie: timbrele "Cap de Bour". Acestea sînt primele timbre româneşti, emise la doar 18 ani după apariţia în Marea Britanie a primului timbru din lume – "Penny Black".

COMOARA. Prima emisiune de mărci poştale româneşti "Cap de Bour" a intrat în circulaţie la Iaşi la data de 22 iulie 1858. După modelul austriac, la crearea sa au fost folosite matriţe din oţel, expuse zilele acestea în Curtea de Onoare a Expoziţiei Filatelice Mondiale. Timbrul reproduce într-un cerc capul de bour, însemn de pe stema Principatului Moldovei, o goarnă poştală, o stea în cinci colţuri, legenda "Porto scrisori", scrisă cu litere chirilice, şi valoarea nominală a timbrului. Valorile primelor timbre au fost de 27, 54, 81 şi 108 parale, iar tirajul lor a fost de doar 6.000 de bucăţi pentru cele de 27 de parale, 10.000 pentru cele de 54 de parale, 2.000 pentru cele de 81 de parale şi 6.000 pentru cele de 108 parale. Hîrtia pe care au fost imprimate era de origine străină şi avea grosimea, structura şi culoarea diferite. Adezivul care lipea timbrele era guma arabică galben-brună, aplicată manual în straturi inegale şi neuniforme. O dată cu introducerea tarifului poştal unic au intrat în circulaţie timbrele "Cap de Bour" din cea de-a doua emisiune, cele din prima fiind retrase din circulaţie. A doua "generaţie" de "Cap de Bour" avea trei valori – 5, 40 şi 80 de parale, iar reprezentarea grafică era puţin diferită. Steaua cu cinci colţuri a fost înlocuită cu una în şase colţuri, legenda sa era "porto gazetei" sau "porto scrisorei", iar valoarea nominală era scrisă cu litere latine. Şi forma rotundă a mărcilor poştale a fost înlocuită cu un dreptunghi rotunjit la colţuri. Tipărirea ambelor emisiuni s-a făcut la Atelia Timbrului din Iaşi. Timbrele "Cap de Bour" au avut putere de circulaţie numai în Moldova şi au reprezentat o mişcare politică împotriva dominaţiei otomane. La acea vreme, nu era acceptată nici un fel de autonomie instituţională din partea Ţărilor Române; nu erau acceptate moneda proprie, însemnele sau drapelul.

OASPEŢI. Curtea de onoare a găzduit o adevărată raritate filatelică. Este vorba despre o scrisoare descoperită la Hiroshima, care încă mai poartă urmele radiaţiilor. Din manşeta de plumb în care a fost închisă, scrisoarea parcă îţi trăgea ocheade, stingherită puţin de atenţia care i se acorda, şi parcă aştepta momentul prielnic să-ţi spună propria poveste. Tot singuratică, a poposit la Curtea de Onoare şi "marea eroare a filateliei mondiale" – un plic francat cu un bloc de patru mărci poştale, care trebuia să ajungă la firma McAllister/ Trump din Grahams-Town. În timpul tipăririi mărcilor poştale, în placa de tipar a mărcii de un penny purpuriu s-a înlocuit, printr-o eroare, unul dintre clişee cu clişeul mărcii poştale de patru penny. Tariful pentru o scrisoare simplă internă era de patru penny, de aceea plicul a fost francat cu un bloc de patru timbre asemănătoare doar cu cele de un penny.

Citește pe Antena3.ro

După ce s-a trezit din anestezie, un bărbat și-a dat seama că medicii i-au amputat piciorul sănătos și a rămas cu cel bolnav

Cele două seturi impresionante din Curtea de Onoare au fost "Colecţia Filatelică Regală a Majestăţii Sale Regina Elisabeta a II-a" şi colecţia de mărci poştale braziliene "Ochi de Bour". Colecţia Filatelică Regală a fost fondată de regele George al V-lea, iar din 1906 s-a concentrat asupra timbrelor emise în Regatul Unit. La scurt timp, regele a devenit mai interesat de modul în care sînt produse şi aspectele tehnice ale timbrelor. În prezent, Colecţia Regală este formată din Albumele Roşii – colecţia regelui, Albumele Albastre şi Albumele Verzi, care cuprind materialele destinate domniei actuale. În cadrul acestei colecţii, vizitatorii expoziţiei pot admira primele timbre adezive din lume, faimoasele "Penny Black". Intrate în circulaţie la 6 mai 1840, în Marea Britanie, timbrele One Penny Black existau în două forme: unul de culoare neagră, cu valoare de un penny şi unul de culoare albastră, cu valoare de două pence. Totuşi, Penny Black nu este un timbru rar. Au fost emise 68.808.000 de astfel de timbre şi multe dintre ele se află într-o condiţie bună şi astăzi. Valoarea actuală a unui timbru folosit, aflat într-o stare nu tocmai bună, este de doar 20 de dolari. Un timbru nefolosit poate ajunge şi la 3.000 de dolari.

BOURI. Colecţia braziliană "Ochi de Bour" deţine un număr impresionant de timbre rare, mărci poştale şi plicuri. Mărcile "Ochi de Bour" au fost imprimate pe mai multe varietăţi de hîrtie cu diferite culori: alb, cenuşiu şi galben. Culorile de imprimare variau de la negru intens la gri. Multe piese sînt neclare din cauza uzurii clişeelor de cupru folosite pentru imprimare, însă principala atracţie a acestei colecţii este metoda de prezentare – colecţia se întinde pe 128 de pagini, neîncadrate şi fără titlu. Deasupra fiecărui timbru este un spaţiu liber, care permite realizarea unui desen al mărcii poştale respective, evitînd astfel uzura.

În centrul Curţii de Onoare tronau zilele trecute mult admiratele matriţe "Cap de Bour". La 1 iulie 1858, prin adresa nr. 5895, Ministerul Finanţelor anunţa conducerea Ateliei Timbrului că s-au confecţionat patru "peceţi trebuitoare" cu ajutorul cărora urma să se imprime un număr de 24.000 de mărci repartizate "conform cu tarifele alcătuite". După imprimarea mărcilor poştale, în 1858, clişeele s-au pierdut şi au fost redescoperite în 1891, în depozitul poştei din Bucureşti. La 30 de ani de la tipărire, au fost falsificate toate valorile primei emisiuni "Cap de Bour". În 1944, s-a descoperit un al cincilea clişeu neutilizat, de zece parale, confecţionat pentru tipărirea mărcilor utilizate la circulaţia gazetelor. Motivul pentru care nu s-au mai tipărit astfel de mărci, de zece parale, l-a reprezentat reducerea la cinci parale a taxelor de expediere prin poştă a ziarelor şi publicaţiilor.

Hiroshima

Federaţia Filateliştilor germani a venit la Bucureşti cu o piesă-surpriză. O simplă scrisoare recomandată a fost transformată de cea mai mare explozie din cel de-al doilea război mondial într-una dintre cele mai faimoase scrisori din lume. A fost descoperită după deflagraţia bombei nucleare de la Hiroshima şi încă mai păstrează urme de radiaţii. Scrisoarea a fost găsită în timpul lucrărilor de curăţare a ruinelor unei bănci din oraş, la aproximativ doi kilometri distanţă de epicentrul detonării. Ulterior, scrisoarea a ajuns un obiect apreciat de colecţionari, trecînd prin SUA şi ajungînd în Germania, unde, după moartea posesorului ei, a fost achiziţionată de Federaţia Filateliştilor Germani. Din motive de securitate, scrisoarea de la Hiroshima a fost prinsă într-o manşetă de plumb şi acoperită cu sticlă blindată.