Fildeş

Regele trona suspendat în levitaţie deasupra cercului de safir din centrul marii săli de ceremonii. Guarzii îl flancau tăcuţi, cu mâinile stângi pe garda laserelor, cu genunchiul drept flexat în faţă.

Regele trona suspendat în levitaţie deasupra cercului de safir din centrul marii săli de ceremonii. Guarzii îl flancau tăcuţi, cu mâinile stângi pe garda laserelor, cu genunchiul drept flexat în faţă. Costumele lor se reflectau în podeaua cons­truită în ultimii 2.400 de ani din fildeşul fiecărui elefant sacrificat în timpul celor trei zile ale Portalurilor Intermediare. Luminile discrete din spatele arcadelor înalte confereau feţelor umbre stranii, ca şi când toată lumea aştepta ceva cumplit de important să se întâmple. Liniştea era atât de profundă, încât apa din bazinul aflat îndărătul marelui cerc de safir se auzea jucându-se vălurit pe ghizdurile de piatră corodată de trecerea timpului. 

Mâinile regelui începură să se mişte încet, descriind spirale lente cu degetele răsfirate, precum un evantai. Guarzii luară poziţia de drepţi, iar bărbiile zvâcniră în faţă, făcându-le cele 100 de profiluri să se alinieze într-o linie perfectă, de parcă întreaga lor viaţă nu se pregătiseră decât pentru acest moment. Braţele suveranului, înveşmântate în mătase vişinie, se roteau de acum în jurul trupului care trimitea irizaţii discrete în aerul străpuns de lucirea firavă a luminilor. Faţa îi era pierdută în visare, ochii închişi, chipul întors spre umărul drept, în vreme ce picioarele se odihneau în aer, în poziţia de lotus. În sala fără ferestre, candelabre masive, luminate cu cristale hassiene, coborâră din tavan, la semnul unei umbre, înfăşurate într-o mantie întunecată, stând într-un colţ ascuns. Ploaia de strălucire invadă trupul Monarhului ascuns lumii în levitaţia sa deplină, în vreme ce braţele i se unduiau, dansând printre fuioarele de lumină albă care făceau mătasea veşmintelor sale să joace în ape somptuoase. Aceeaşi siluetă scoase un strigăt ascuţit. Într-o clipă, 100 de lasere au ţâşnit din tecile lor filigranate şi au spintecat carnea regelui, lăsând trupul să se prăbuşească în centrul marelui cerc de safir. De afară, urletele elefanţilor înjunghiaţi în prima oră a Portalurilor Intermediare au răsunat, cutremurând cristalele din candelabre. Sângele se scurgea prin mii de canale abia vizibile pe suprafaţa de safir către recipientele care aveau să fie umplute şi puse la păstrare în Criptele de la Palatul celor Treizeci de Lumi. Nava putea din nou să decoleze. Avea acum suficient combustibil pentru încă 35 de ani de zbor printre stele. Către un nou rege.

***

 – V-am chemat aici pentru că s-a întâmplat ceva neprevăzut în timpul ultimei ceremonii, grăi Marea Călăuză, din spatele vălului ce-i acope­rea gura, lăsând doar ochii conturaţi cu tuş negru să-i pironească atent cu privirea pe cei trei Înalţi Emisari ai Planetelor Agreate, care stăteau la masă. Shiman, de pe Elcaz, Shendar, de pe Innouri, şi Sharra, de pe Terra-Epsilon. Marea Călăuză făcu un semn, iar servii regali părăsiră încăperea, numai bâzâitul discret al bruiajelor de comunicaţii auzindu-se în tăcerea plină de tensiune.

– În clipa morţii, Monarhul celor 1.000 de colţi de fildeş nu levita. Era conştient. Iar asta ştiţi cu toţii ce înseamnă. Nava nu va putea stabili traiectoria pentru următorul Monarh cu precizie, pentru că substanţele din sângele lui o vor împiedica să obtureze prin Porţile Intermediare. Care mai sunt deschise doar 46 de ore, începând cu acest moment...

– Vracii au încercat să restituie codul genetic original?, întrebă Sha­rra, întinzând mâna spre ciorchinele de strugure, aflat pe un platou cu fructe în faţa sa.

– Fireşte că au încercat, răspunse Marea Călăuză, cu un aer evident agasat. Au încercat, dar încă nu îşi dau seama ce fel de substanţă i-a permis să simuleze levitaţia şi să altereze iremediabil compoziţia sangvină în aşa fel, încât nava să nu poată citi destinaţia pe care trebuie să se fixeze.

– A mai existat un precedent, rosti Shiman, gânditor. Cu 500 de ani în urmă, Lutt al VI-lea a reuşit un lucru asemănător. Şi dacă ne gândim că Rutti provine dintr-una din liniile de sânge ale companioanelor lui Lutt, am putea să presupunem că Triburile şi-au transmis informaţiile genetice împreună cu nişte mici corolare “în caz de urgenţă”. Rutti trebuia să fixe­ze în codul său destinaţia la care numai el avea acces, pe care a văzu­t-o în transele lui, în ultimele 30 de nopţi, mai ales în contextul în care războiul cu cele două Principate din Hydra este aproape iminent. Bănuieşti cumva un sabotaj?

– Nu numai asta, sosi replica seacă a Marii Călăuze. Numărul de alegeri ale destinaţiei navei se împuţinează la fiecare ceremonie, ştiţi cu toţii acest fapt. Combinaţiile posibile pentru găsirea unui nou monarh sunt limitate acum sub 1.500. Asta înseamnă că nu mai avem prea mult timp să anticipăm cu exactitate cursul evenimentelor. Timpul se sfârşeşte. Şi dacă ajungem la situaţii cum a fost cea de ieri, este un motiv în plus să bănuim orice, de la sabotaj până la stupizenie. Din nefericire, pasiunea lui Rutti pentru drogurile prelevitaţionale era cunoscută dincolo de porţile Palatului. Deşi vracii m-au asigurat că substanţa din sângele lui n-avea nimic de-a face cu modelul chi­mic identificabil al prelevitaţionalelor din orice grupă.

– Este exclus să rămânem tot aici pe întreaga perioadă a domniei unui Regent, grăi îngrijorat Shendar, privind cu ochii verzi direct în ochii întunecaţi ai Călăuzei. Nava va trebui hrănită cu altă destinaţie, iar pentru asta ar trebui să fie folosite rezervele din Cripte. Or, ştiţi cu toţii că asta nu face decât să ducă nava pe un curs familiar, într-o destinaţie unde e foarte posibil să nu mai fie pregătit nici un potenţial monarh pentru venirea noastră...

...Va urma...