Fossil art

Artă şi paleontologie? Ciudată apropiere! Ce legătură ar putea să existe între artă şi relicvele unor fiinţe care au trăit cândva, la începutul vremurilor? Aparent, nici una. Expoziţia “Fossil Art”, găzduită de Muzeul Naţional de Geologie, demonstrează că totuşi, dincolo de interesul ştiinţific, fosilele pot fi şi nişte veritabile opere de artă.

Privite din punctul de vedere al unui artist plastic, fosilele pe care le vedem de obicei prin muzeele de specialitate pot fi incluse în categoria portretelor. Fie că este vorba despre scheletele uriaşe ale unor fiare preistorice, de trunchiurile pietrificate ale unor copaci ori de urmele unor organisme microscopice ferecate în piatră, toate refac înfăţişarea unor vieţuitoare care au stăpânit cândva întreaga planetă. Legate şi ele de ştiinţa paleontologică, imaginea relicvelor adunate în cadrul expoziţiei “Fossil Art” sunt de fapt nişte instantanee, apropiate mai curând de dinamica unui film. 

UNICAT. După cum ne-au declarat angajaţii Muzeului, expoziţia “Fossil Art” este cu adevărat deosebită. Ea este un unicat mondial, pentru care marile instituţii de profil aşteaptă uneori şi câţiva ani la rând, înainte de a-l putea prezenta publicului lor fidel. Cele mai multe dintre aceste exponate spectaculoase nu sunt nişte fosile propriu-zise şi deci nu redau înfăţişarea vreunui animal. Realizate de profesorul Dolf Seilacher, paleobiolog la Universitatea de Geologie a Universtităţii din Tubingen – Germania, şi Hans Luginsland, expert în mulaje al aceleiaşi universităţi, spectaculoasele exponate sunt mai curând imaginea unor scene rupte din viaţa reală. Unele sunt vechi de aproape un miliard de ani, din timpurile de început ale vieţii terestre. Altele, ceva mai noi, aparţin altor fiinţe, dispărute şi ele în urmă cu sute de milioane de ani. Iar fiecare sunt mulaje realizate după relicvele originale, descoperite de membrii unui colectiv de savanţi de la universităţile Tubingen – Germania şi Yale – SUA. Timp de câţiva ani la rând, savanţii au studiat diverse situri paleontologice răspândite pe cinci continente. Copiate fidel după piesele găsite pe teren, fiecare dintre aceste exponatele reflectă aspecte care, de obicei, rămân necunoscute publicului larg.

MULAJE. Exponatele au forma unor plăci mari, despre care nu ai crede că nu sunt confecţionate din rocă adevărată. Acolo, pe locurile în care au fost descoperite asemenea vestigii, suprafeţele originale de piatră au de obicei dimensiuni foarte mari. Iar pentru colectarea urmelor acele suprafeţe ar fi trebuit să fie distruse parţial, pentru ca bucăţile lor să poată fi duse în laboratoarele de specialitate. O altă variantă ar fi fost păstrarea lor pe loc, sub forma unor situri protejate. Dar în ambele cazuri ele n-ar fi avut cum să fie cunoscute şi de publicul larg. Motiv pentru care savanţii au ales o a treia variantă: realizarea la faţa locului a unor mulaje care, ulterior, puteau să fie multiplicate în oricât de multe exemplare.

INSTANTANEE. Fiecare dintre urmele copiate fidel şi prezentate publicului nostru de expoziţia “Fossil Art” reprezintă câte un episod desprins din viaţa unor animale străvechi. În unele cazuri, este vorba despre urmele bine conservate ale adăposturile pe care nişte viermi marini şi le-au săpat cândva în mâlul unor mări ancestrale. Alteori sunt “potecile” parcurse de Trilobiţi, inclusiv urmele lăsate de ghearele acestor strămoşi îndepărtaţi ai crustaceelor. “Grădina Stromatolitelor”, un joc ciudat de arcuri de cerc împietrite, aminteşte de Cyanobacterii, unele dintre primele forme de forme de viaţă apărute pe Pământ, cândva, în urmă cu peste un miliard de ani. În schimb, ceea ce par a fi nişte frunze moderne sunt, de fapt, urmele “Faunei de Ediacara”, fiinţe stranii care au dispărut fără să lase în urma lor nici un fel de urmaşi. Deschisă la 17 octombrie 2008, “Fossil Art” va putea fi vizitată până la 7 ianuarie 2009, când va pleca pentru a fi expusă într-un muzeu din Croaţia.

 

Fauna ediacara

Este reprezentată de organisme multicelulare care au trăit spre sfârşitul Precambrianului, acum 650 milioane de ani. Fosilele acestor forme de viaţă au fost descoperite pentru prima dată în anul 1940, în Australia, în subsolul dealurilor Ediacara, dealuri de la care şi-au preluat numele. Erau organisme cu corp moale, împărţit în mai multe segmente, care se îngustau în partea posterioară. Unii savanţi îi aseamănă cu viermii anelizi, în timp ce alţii îi includ printre artropode.