Furculiţele mari diminuează apetitul

Oamenii care obisnuiesc sa folo­seasca furculite de di­mensiuni mari ma­nanca mai putin de­cat persoanele care utili­zeaza furculite mici, cand con­su­ma alimente aflate pe o far­­furie in­car­­cata cu man­care.

MA­RI­MEA CONTEAZA. Timp de doua zile, cer­cetatorii Universitatii Utah din Salt Lake City, au monitorizat cli­entii unui restaurant italienesc, in intervalul in care acestia au consumat doua dejunuri si doua cine. Unul dintre initiatorii studiului si doi dintre asistentii sai, transformati in "ospatari ad-hoc", au "orientat" fie furculite mici, fie fur­culite mari, spre clientii aflatii la anu­mite mese. Distribuirea furculitelor, in functie de dimensiuni, a fost schimba­ta la fiecare servire a mesei, iar platou­rile cu man­care comandate de clienti, um­plute cu varf, au fost cantarite cu aju­torul unui cantar alimentar inainte de a fi duse celor ce le comandasera. Dupa ce farfu­riile au fost aduse, din nou, in buca­ta­rie, fie goale, fie cu resturi de mancare ce ur­mau sa fie impachetate si luate acasa, au fost cantarite inca o data. Masu­ra­to­rile au aratat ca, atunci cand cantitatea de mancare servita a fost mai mare, clientii care au folosit fur­culite mici au consumat portii sensibil mai mari fata de cei care au ape­lat la furculite mari. Explicatia ar putea fi ca subiectii in­cercau senzatia ca nu consumau suficient din mancarea pe care o aveau in farfurie atunci cand foloseau furculitele mici si, prin urmare, nu isi puteau astampara foamea. Senzatia fiziologica de satietate se producea cu o anumita intarziere. In lipsa acesteia, clientii isi concentrau atentia asupra bucatilor de mancare in care ar fi putut infige dintii furculitei pentru a consuma o cantitate suficienta de alimente.

PARADOX. Pe de alta parte, ini­tia­torii studiului au remarcat ca atunci cand clientilor le erau oferite farfurii cu portii mici de mancare, dimensiunile furculitei nu contau pentru canti­ta­tile de alimente consumate. Feno­menul ar putea fi explicat prin faptul ca portiile reduse permiteau subiectilor sa evalue­ze mai bine cantitatea de alimente consumate fara a mai simti instalarea unei senzatii acute de foame. Specialistii sunt de parere ca oamenii nu poseda in interiorul organismului "senzori specializati" care sa le indice canti­ta­tea de mancare pe care trebuie sa o con­sume la o masa. Astfel incat, ei sunt ne­­voiti sa apeleze la o serie de "repere ex­te­­rioare", ca de exemplu, marimea furculitei, pentru a estima cantitatea de alimente pe care trebuie sa o consume. (Radu Popa)