Georg von Békésy - Premiul Nobel pentru Medicină 1961

Békésy era una dintre familiile distinse ale Ungariei, care punea mare preţ pe educaţie. De aceea, micul Georg a avut ocazia să studieze la München, Constantinopol, Budapesta şi o şcoală privată din Zürich.

 Mai târziu a studiat chimia la Universitatea din Berna şi fizica la Universitatea din Budapesta. După obţinerea doctoratului în fizică a început să lucreze în domeniul telecomunicaţiilor, unde a rămas până în 1946. În laboratorul de cercetare din cadrul Poştei Ungare s-a ocupat de problema transmisiilor telefonice pe distanţe mari şi a studiat urechea ca o componentă a sistemului de transmisie. În scurt timp, interesul său principal a devenit aparatul auditiv uman, Georg dezvoltând o metodă de disecţie a urechii interne pe cadavru, lăsând parţial intactă cohleea. Utilizând stroboscopul şi marcarea cu argint, a observat că membrana bazilară se mişcă asemănător unul val când este stimulată acustic. Datorită structurii cohleei şi membranei bazilare, frecvenţe diferite ale sunetului cauzează amplitudini maximale ale "valurilor" în locuri diferite ale membranei bazilare, de-a lungul întregului melc cohlear. A concluzionat că observaţiile sale arată cât de diferit sunt dispersate diferite frecvenţe, înainte de a excita diverse fibre nervoase ce leagă cohleea de creier.

CV

DATA NAŞTERII  3 iunie 1899

LOCUL NAŞTERII  Budapesta, Ungaria

CARIERĂ

1923-1946 – a lucrat la Oficiul Poştal Ungar din Budapesta;

1939-1946 – a lucrat în paralel şi ca profesor de fizică experimentală la Universitatea din Budapesta;

1946 – a plecat la Institutul Tehnic din Stockholm, Suedia;

1947 – a plecat în Statele Unite, la Universitatea Harvard;

1961 – primeşte Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină;

13 iunie 1972 – moare la Honolulu, Statele Unite.

Békésy a teoretizat că locul fiecărei celule senzoriale de-a lungul melcului cohlear corespunde unei frecvenţe specifice a sunetului