George Emil Palade

Deşi mulţi alţi români ar fi trebuit să primească Premiul Nobel, până în prezent în rândul laureaţilor se află doar un nume românesc – George Emil Palade.

Deşi mulţi alţi români ar fi trebuit să primească Premiul Nobel, până în prezent în rândul laureaţilor se află doar un nume românesc – George Emil Palade.

George Emil Palade s-a născut în noiembrie 1912 la Iaşi, unde a urmat şi primii ani de şcoală. A dobândit dragostea de carte şi educaţie de la părinţii săi, Emil Palade, profesor de folosofie, şi Constanţa Cantemir-Palade, profesoară de liceu. A hotărât să urmeze liceul la "Alexandru Haşdeu" din Buzău, iar după absolvire, deşi tatăl său spera să-i calce pe urme în domeniul filosofiei, George Palade a fost mai atras de ştiinţele exacte şi, în 1930, s-a înscris la Universitatea de Medicină din Bucureşti. Încă din timpul anilor universitari a început să lucreze în laboratorul de anatomie alături de Francisc Rainer, profesor de anatomie, şi André Boivin, profesor de biochimie. În 1940, Palade îşi susţine, la Universitatea de Medicină şi Farmacie din Bucureşti, teza de doctorat cu titlul "Tubul urinifer al delfinului. Studiu de morfologie şi fiziologie comparativă", temă cel puţin neobişnuită prin care cercetătorul încerca să studieze adaptarea funcţională a unui mamifer la viaţa acvatică.

EMIGRARE. În timpul celui de-al doilea război mondial s-a înrolat în corpurile medicale ale Armatei Române, după care, încurajat de profesorul Grigore Popa, a plecat în Statele Unite în 1946 să-şi îmbogăţească studiile. Pentru câteva luni a lucrat la Laboratorul de Biologie al Universităţii New York alături de Robert Chambers. În această perioadă l-a întâlnit şi pe Albert Claude, alături de care, ani mai târziu, avea să primească Premiul Nobel pentru Medicină. În toamna aceluiaşi an, Palade s-a mutat la Institutul Rockefeller unde a lucrat, la început, la procedurile de fracţionare a celulelor şi a creat, împreună cu profesorii George Hageboom şi Walter Schneider, "metoda zaharozei" pentru omogenizarea şi fracţionarea ţesutului ficatului. Tot în jurul acestei date plasează Palade, într-o autobiografie, momentul de debut al cercetărilor microscopiei electronice cu scopul de a dezvolta anumite proceduri de preparare aplicabile la ţesutul organizat. A urmat o perioadă de activitate intensă întrucât noul strat al structurii biologice s-a dovedit a fi neobişnuit de bogat şi surprinzător de uniform pentru toate celulele eurariote.

DESCOPERIRE. În timpul acestor cercetări, Palade a definit structura mitocondriilor şi a descris particulele componente ale citoplasmei numite mai târziu ribozomi sau, în onoarea sa "granulele lui Palade". Alături de Porter, a investigat diferenţierile reticulului endoplasmatic, iar împreună cu Sanford Palay a desluşit structura sinapselor chimice. După toate aceste reuşite în domeniul cercetărilor medicale, laboratorul de la Institutul Rockefeller a început să fie cunoscut şi s-a transformat într-un centru de instruire în miscroscopia electronică biologică. Pe la mijlocul anilor 1950, cercetătorul român a decis să se aplece din nou asupra fracţionării celulei pentru definirea compoziţiei sale chimice şi a rolului funcţional al componentelor subcelulare nou-descoperite, iar în 1973 Palade a părăsit Universitatea Rockefeller pentru Şcoala Medicală a Universităţii Yale, unde credea cu tărie că va reuşi să realizeze o colaborare fructuoasă între patologie, medicina clinică şi noul domeniu al biologiei celulare. În 1990, s-a mutat la Universitatea din San Diego, unde a rămas până la sfârşitul vieţii.

RECUNOAŞTERE. Printre cele mai importante premii primite de-a lungul vieţii se numără Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină, Premiul Lasker (1966), Gairdner Special Award (1967) şi Premiul Hurwitz (1970). Începând cu 1961 a fost membru al Academiei Naţionale de Ştiinţe din Statele Unite, a fost ales membru de onoare al Academiei Române, iar în 1986, preşedintele american de la acea vreme, Ronald Reagan, i-a oferit Medalia Naţională pentru Merite deosebite în domeniul ştiinţei.

Cercetare

După 1960, biologia celulei a devenit un domeniu de cercetare recunoscut în lumea ştiinţifică şi Palade şi-a continuat studiile asupra procesului de secreţie, folosindu-se de două abordări. Prima se baza exclusiv pe fracţionarea celulei şi a condus la descoperirea segregării produşilor de secreţie în spaţiul cisternal al reticulului endoplasmatic. A doua abordare se baza în principal pe radioautografie şi presupunea experimente pe animale intacte şi pe felii pancreatice. Aceste studii ne-au oferit cunoştinţele actuale despre sinteza şi procesarea intracelulară a proteinelor de export. În paralel cu aceste cercetări, Palade a studiat de asemenea procesul de secreţie din celulele pancreatice exocrine, manifestând un interes ridicat în observarea aspectelor structurale ale permeabilităţii capilare. Alături de Marilyn Farquhar a investigat capilarele glomerulilor renali şi au confirmat faptul că membrana este bariera de filtrare pentru molecule cu diametrul de 100A sau mai mare. Aceste studii asupra capilarelor s-au realizat în principal cu ajutorul unor "mostre" de molecule de dimensiuni dinainte cunoscute, detectate individual sau în masă.

CV

DATA NAŞTERII: 12 noiembrie 1912
LOCUL NAŞTERII:Iaşi, România

CARIERĂ
1930-1936 – urmează cursurile Universităţii de Medicină şi Farmacie din Bucureşti;
1940 – îşi susţine teza de doctorat în medicină şi chirurgie;
1943 – conferenţiar universitar la Institutul de Anatomie al UMF Bucureşti;
1946 – se mută la Institutul Rockefeller pentru cercetări medicale din New York;
1956 – profesor de biologie celulară la Universitatea Rockefeller din New York;
1961 – preia conducerea Departamentului de Biologie Celulară al Institutului Rockefeller;
1964 – primeşte Premiul Passano;
1966 – este laureat al premiului Albert Lasker;
1972 – preia postul de profesor de biologie celulară la Universitatea Yale din Connecticut;
1974 – este laureat al Premiului Nobel pentru Medicină şi Fiziologie;
7 octombrie 2008 – încetează din viaţă în San Diego, California.

"Mă interesa să pătrund în profunzimea fenomenelor biologice. Să lucrez acolo unde bântuie îndoielile, unde se naşte ştiinţa. De aceea mi-am ales ceea ce americanii numesc «Basic Science», «Pilonii pe care se sprijină medicina»"
George Emil Palade într-o biografie de Radu Iftimovici