Jucării "plictisitoare” pentru câini

Deseori, stăpânii r câini se întrebă de ce patrupedele lor  nu "apreciază” accesorii care le sunt special destinate, neglijând total sau chiar aruncând obiectele respective la o distanţă cât mai mare.  

Jucăria - pradă. Pentru a evita ca "starea de plictiseală” să le cuprindă pe patrupede, cercetătorii Facultăţii de Medicină Veterinară a Universităţii din Bristol, Marea Britanie, au efectuat recent un studiu pentru stabili ce fel de jucării trezesc interesul câinilor şi care îi...plictisesc. Cercetările par să explice motivul pentru care unii câini aruncă unele jucării după o cercetare rapidă, în timp ce altele par să le trezească un interes cvasi -permanent. Potrivit lui John Bradhaw, unul dintre autorii studiului, oamenii de ştiinţă consideră că jucăriile sunt percepute de câini asemănător felului în care ei îşi depistează prada. Acest comportament explică de ce aceştia preferă uneori jucăriile în locul mâncării. Pe de altă parte, există riscul ca patrupedele să confunde cele două "sortimente” şi să înghită,  accidental, unele componente ale jucăriilor, fapt ce le poate afecta grav sănătatea. O altă savantă participantă la studiu, Anne Pullen,  susţine că jucăriile pentru câini trebuie să fie confecţionate din materiale moi, să fie uşor manevrabile şi să emită sunete caracteristice. Pe de altă parte, patrupedele se pot plictisi rapid dacă jucăriile ce le sunt destinate sunt confeţionate din materiale aspre sau care nu scot zgomote când sunt manevrate.   

"Jucăuşul” Labrador. Cercetătorii au început să analizeze felul în care câinii se joacă şi jucăriile ce le sunt destinate cu mai mult timp în urmă. Recent ei au folosit în cadrul studiului reprezentanţi ai speciei "Labrador Retriever”, adăpostiţi în coteţe separate, arătându-le, de mai multe ori, o jucărie, timp de 30 de secunde, pe care ulterior o scoteau din câmpul lor vizual. Studii anterioare au fost efectuate şi în cazul  altor rase, dar, cea menţionată a fost aleasă recent deoarece e "foarte îndrăgită”. Specialiştii au menţionat că, supuşi unui proces de creştere şi unui dresaj optime, reprezentanţii rasei respective pot ajunge printre cei mai "jucăuşi”. Ei au precizat că experimentul era considerat reuşit dacă animalele "manevrau” jucăriile timp de, cel puţin, câteva minute. În caz contrar, oamenii de ştiinţă n-ar fi putut aprecia "interesul” câinilor pentru jucăriile respective,  "pliciseala” cuprinzându-i prea repede.  

Obişnuinţă=plictiseală. Iniţial, cercetătorii au arătat câinilor diverse tipuri de jucării, cu "arome” şI culori diferite. Ulterior, ei au prezentat patrupedelor o singură jucărie complet diferită de cele arătate anterior. O concluzie generală a fost că toţi câinii păreau interesaţi de jucăriile noi. Dar, după ce se obişnuiau cu obiectul prezentat, se plictiseau şi începeau să-l ignore. Modificând intervalul între instalarea obişnuinţei şi prezentarea unui obiect nou de la 10 secunde la 15 minute, procesul nu  a afectat durata de joacă. Variaţia unui singur "parametru” al unei jucării nu a schimbat prea mult rezultatele studiului. Dar, "acomodarea” subiectului la modificarea mai multor caracteristici, precum mirosul, sunetul sau textura materialului din care era fabricată jucăria, au condus la apariţia "plictiselii”.

Remediu. În cazul în care un câine e cuprins de "plictiseală” faţă de o anumită jucărie, stăpânul său nu are decât o sigură soluţie pentru a-i retrezi interesul: să "manevreze” atât jucăria, cât şi câinele, ultimul fiind un animal "foarte sociabil”. Unele jucării trezesc interesul patrupedului doar dacă sunt "manipulate” de un om. Specialiştii au constatat că există puţine tipuri de jucării ce pot menţine "treaz” interesul câinelui un timp mai îndelungat, fără ca stăpânul să fie prin apropiere să-l "stimuleze”. Oamenii de ştiinţă consideră că dacă un câine ar fi părăsit de stăpân, e foarte probabil ca animalul să prefere jucării ce pot fi mestecate, emit zgomoite când sunt folosite sau pot fi înghiţite după ce sunt sfărâmate de colţii animalului. Unul dintre motivele pentru care câinii se numără printre cele mai îndrăgite animale de companie e interesul lor pentru joc, chiar şi la vârste adulte. Reprezentanţii altor specii preferă joaca doar "în coplilărie sau în tinereţe”, pentru ca, deveniţi adulţi ,să se "maturizeze” şi să se dedice activităţilor "mai serioase”.