Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Oamenii de ştiinţă au descoperit modul în care marele liliac brun (Eptesicus fuscus) reuşeşte să se orienteze în funcţie de magnetismul Pământului, evitând contactul cu solul, scrie Science Daily.
Oamenii de ştiinţă au descoperit modul în care marele liliac brun (Eptesicus fuscus) reuşeşte să se orienteze în funcţie de magnetismul Pământului, evitând contactul cu solul, scrie Science Daily. Aceste zburătoare au în corp o substanţă numită magnetit, pe care o folosesc ca pe o busolă internă pentru a naviga în direcţia dorită. Oamenii de ştiinţă au studiat direcţia liliecilor înapoi spre cuiburi, după ce aceştia primeau diferite impulsuri magnetice într-un dispozitiv spiralat şi erau eliberaţi la 20 de kilometri distanţă de “casa” lor.
În cadrul experimentului au fost studiate trei grupuri de lilieci. Două grupuri au fost expuse unor impulsuri magnetice de 5.000 de ori mai puternice decât câmpul magnetic al Pământului. Unul dintre cele două impulsuri a avut aceeaşi orientare ca a câmpului magnetic terestru, celălalt impuls avea orientare inversă. Al treilea grup a avut rolul de control, nefiind supus nici unui impuls magnetic. Conform rezultatelor cercetărilor, grupul de control şi-a urmat drumul normal spre casă, în acelaşi mod reacţionând şi exemplarele supuse undei magnetice identice cu orientare asemănătoare câmpului magnetic al Pământului. Jumătate dintre cei care au primit o direcţie diferită, prin intermediul impulsurilor magnetice, au zburat în direcţie opusă cuibului. “Acest lucru arată clar că magnetitul prezent în celulele lor le imprimă orientarea într-o anumită direcţie, deoarece noi am reuşit să schimbăm modul în care funcţionează «busola» internă, prin inversarea polilor magnetici”, a spus cercetătorul Richard Holland, profesor doctor la Facultatea de Ştiinţe Biologice din cadrul Universităţii din Leeds, Marea Britanie. Potrivit specialiştilor, magnetitul se regăseşte atât în corpul animalelor, cât şi în organismul uman, dar abilitatea de orientare cu ajutorul ei a dispărut cu desăvârşire, deşi există probabilitatea ca atât omul, cât şi alte mamifere şi păsări să fi folosit odată “busola internă”.
Cercetătorii s-au folosit de transmiţătoare radio montate pe corpul liliecilor pentru a-i monitoriza simultan de la sol şi dintr-un avion şi pentru a verifica dacă informaţiile sunt corecte. Metoda de supraveghere utilizată de oamenii de ştiinţă este totuşi una nu foarte eficientă, deoarece ea se limitează la distanţe scurte. Aceasta a fost însă singura variantă găsită, deoarece actualii sateliţi, utilizaţi pentru monitorizarea animalelor, nu pot detecta decât păsări cu o greutate mai mare de 300 de grame, deşi, potrivit specialiştilor, 60% dintre mamifere şi 80% dintre păsări au o greutate mai mică. Holland spune că monitorizarea mamiferelor şi a păsărilor mici este foarte importantă, deoarece astfel se poate preveni o posibilă răspândire a bolilor pe care le pot purta acestea, iar supravegherea prin satelit este singura modalitate de studiere a animalelor în habitatul lor natural.
Citește pe Antena3.ro
