Max Planck: Premiul Nobel pentru Fizică 1918

Max Karl Ernst Ludwig Planck s-a născut în aprilie 1858 în casa profesorului de drept constituţional Julius Wilhelm Planck din Kiel. În anul 1867, familia Planck s-a mutat la München, unde Max a urmat şcoala gimnazială Maximi­lians.

Max Karl Ernst Ludwig Planck s-a născut în aprilie 1858 în casa profesorului de drept constituţional Julius Wilhelm Planck din Kiel. În anul 1867, familia Planck s-a mutat la München, unde Max a urmat şcoala gimnazială Maximi­lians. Aici a învăţat de la profeso­rul Hermann Müller matematică, astronomie şi mecanică. De la el a învăţat pentru prima dată şi principiul conservării energiei, venind astfel în contact cu primele noţiuni din domeniul fizicii. Max era un copil talentat care cânta la pian, orgă, violoncel şi compunea fragmente de operă, însă a ales să urmeze fizica.

PASIUNE. Profesorul de fizi­că al lui Planck, Philipp von Jolly, l-a sfătuit să nu meargă în această di­recţie pentru că în domeniul fizicii se descoperise aproape totul, şi nu mai rămânea decât umplerea unor goluri. La aceste îndemnuri, Planck a răspuns că dorinţa sa nu era ace­ea de a descoperi ceva, ci ace­ea de a înţelege fundamentele do­me­niului.

FAMILIE. Casa familiei Planck era un centru social şi cultural. Locurile întâlnirilor frecvente dintre Max Planck şi Albert Einstein, Otto Hahn şi Lise Meitner erau propriul său cămin şi casa profesorului Hermann von Helmholtz. Viaţa lui Plank nu avea să fie totuşi atât de liniştită. Moartea primei sale soţii, în 1909, a fost urmată de moartea fiului său cel mare, Karl, în timpul primului război mondial, a fiicei sale Grete, în 1917, şi a fiicei sale Emma, doi ani mai târziu. Totul a culminat cu moartea fiului său Erwin, executat în 1945 de autorităţile naziste în urma unei tentative eşuate de omor asupra lui Hitler.

Citește pe Antena3.ro

Zeci de gardieni din Squid Game, văzuți pe străzile din București. Imaginile au devenit virale pe internet

CV

Data naşterii: 23 aprilie 1858

Locul naşterii: Kiel, Germania

Carieră

1879 – obţine doctoratul în filosofie la München;

1880-1885 – lucrează ca “Privatdozent” la München;

1885-1889 – lucrează ca profesor asociat de fizică teoretică la Kiel;

1889-1926 – ocupă postul de profesor la Universitatea din Berlin;

1918 – primeşte Premiul Nobel pentru Fizică;

1926 – este ales membru străin al Societăţii Regale;

1928 – primeşte medalia Copley din partea Societăţii Regale;

4 octombrie 1947 – încetează din viaţă la Göttingen.

Constanta universală

Primele cercetări ale lui Max Planck au avut ca subiect termodinamica. A ­publicat diverse lucrări despre entropie, termoelectricitate şi teoria soluţiilor di­-luate. În acelaşi timp a devenit interesat de problema procesului de radiaţie şi a demonstrat că aceasta este de natură electromagnetică. De la aceste studii a ajuns la problema distribuţiei energiei în spectrul radiaţiei. Planck a reuşit să deducă relaţia dintre energie şi frecven­ţa de radiaţie, iar în 1900 a publicat o derivare de la această relaţie, bazată pe ideea revoluţionară că energia emisă de un rezonator putea avea numai valoare mică. Energia pentru un rezonator de frec­venţă “v” este “hv”, unde “h” este constanta universală, numită acum constanta Planck. Constanta Planck joacă un rol important în teoria mecanicii cu­an­tice. O cantitate strâns legată de aceas­ta este constanta Planck redusă (sau Constanta lui Dirac). Ambele sunt utilizate pentru a descrie cuantificarea, fenomen ce are loc la nivelul particulelor subatomice, cum ar fi electronul şi foto­nul. Această descoperire nu a reprezentat doar cea mai mare realizare a lui Planck, dar şi o schimbare dramatică în istoria fizicii. În anul 1918, Max Planck a primit Premiul Nobel pentru Fizică, pentru descoperirea energiei cuantice.