Melvin Calvin

Premiul Nobel pentru Chimie 1961

Cercetările ştiinţifice ale lui Calvin au început cu o lucrare despre afinităţile electronilor la halogene, realizată sub îndrumarea directă a profesorului George A. Glocker de la Universitatea din Minnesota. În timpul petrecut la Universitatea California din Berkeley a studiat aspectele teoretice generale ale structurii moleculare organice, pe care mai târziu le-a combinat cu cercetările despre comportamentul catalitic al compuşilor de coordonare. Astfel, a ajuns la problema fotosintezei şi a asimilării dioxidului de carbon în plante.

DESCOPERIRE. Folosindu-se de izotopul de carbon 14, Calvin şi echipa sa au reuşit să detecteze ruta completă pe care carbonul o urmează în organismul unei plante în timpul fotosintezei, începând cu absorbţia sa din atmosferă sub formă de dioxid de carbon, până la conversia sa în carbohidraţi şi alţi compuşi organici. Astfel, Calvin a demonstrat că într-o plantă clorofila ajută la producerea compuşilor organici, nu la conversia dioxidului de carbon, cum se credea până atunci. În ultimii ani de cercetare a studiat folosirea plantelor oleaginoase ca sursă de energie. În 1969 a publicat o carte în care a adunat toate observaţiile realizate de-a lungul anilor asupra evoluţiei chimice a vieţii.

CV

DATA NAŞTERII
8 aprilie 1911
LOCUL NAŞTERII
St. Paul, Minnesota, SUA
CARIERĂ
1937 – îşi începe activitatea academică la Universitatea California din Berkeley, unde lucrează ca instructor;
1947 – devine profesor la aceeaşi univesitate;
1946 – preia conducerea Departamentului de Chimie organică la
Laboratorul Lawrence Radiation;
1961 – este laureat al Premiului Nobel pentru Chimie;
8 ianuarie 1997 – încetează din viaţă la Berkeley, California.