Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Inaugurat cu fast la 6 decembrie, Muzeul Designului Italian aduce in dezbatere trecutul şi viitorul ideilor care populează planşetele de proiectare ale designerilor.
Inaugurat cu fast la 6 decembrie, Muzeul Designului Italian aduce in dezbatere trecutul şi viitorul ideilor care populează planşetele de proiectare ale designerilor.
In urmă cu aproape 30 de ani, in decembrie 1980, in apartamentul din Milano al arhitectului şi designerului Ettore Sottsass, un grup de tineri, sub indrumarea deja celebrului maestru al stilului italian, discuta despre o innoire a tendinţelor din designul de mobilă. Iar asta in vreme ce ascultau o melodie a căntăreţului Bob Dylan. Pickup-ul lui Sottsass se blochează insă la versul "Stuck inside of Mobile (With the Memphis Blues Again"), repetănd obsesiv "Memphis Blues". Sottsass a schimbat priviri cu Michele De Lucci, Aldo Cibic, Matteo Thun şi Marco Zanini şi au căzut de acord că "Memphis" este cel mai potrivit nume pentru gruparea pe care erau pe cale să o formeze. Grupare care avea să influenţeze masiv designul postmodern, după decadele de căutări extreme şi deseori extravagante ale anilor â50-â60 sau după duritatea modernistă a anilor â70. Imaginaţia debordantă a membrilor grupului, pe atunci toţi tineri, in afară de "guru" Sottsass, s-a jucat cu materialele, cu ideea de kitsch, făcănd obiect de design din cele mai neaşteptate alăturări de materiale, texturi şi forme. După modernismul rigid, grupul format intr-o noapte de decembrie in apartamentul milanez al lui Sottsass a explorat cuprinzător ceea ce astăzi istoricii artei numesc perioada postmodernistă in design.
Citește pe Antena3.ro
După 20 de ani
La 6 decembrie 2007, Michele de Lucci, astăzi unul dintre cei mai faimoşi designeri şi arhitecţi italieni, ţinea un discurs de inaugurare a primului Muzeu al Designului Italian, după ce proiectase personal noile spaţii expoziţionale ale muzeului din complexul Trienalei de Design de la Milano. Ideile schiţate pe carneţelele membrilor grupului Memphis intrau in istoria designului, iar obiectele care la momentul apariţiei lor au stărnit valuri de comentarii, adulaţii sau critici acerbe deveneau exponate de muzeu. Oraşul emblematic al designului italian işi sărbătorea astfel oficial propria tradiţie şi locul aparte pe care il are in cadrul designului de produse sau cel industrial in lume la ora actuală. Expoziţia care a vernisat practic existenţa muzeului se intitulează "Obsesii ale designului italian" şi prezintă 100 de lucrări reprezentative pentru designerii al căror nume a făcut deja inconjurul planetei şi a schimbat felul in care ne uităm sau ne raportăm la obiecte şi spaţii. Obiectele designerilor precum Gaetano Pesce, Ettore Sottsass sau Vico Magistretti sunt aranjate pe fundaluri in care rulează filme regizate de britanicul Peter Greenaway şi alţi şase regizori italieni, intreaga expoziţie fiind găndită de cineastul britanic impreună cu arhitectul Italo Rota. "Va fi un muzeu inovator, mai ales un muzeu mutant, care o dată la 18-24 de luni işi va schimba tema. Prima se referă la ceea ce inseamnă designul italian, acea cultură a proiectului care este adevăratul ADN al culturii italiene", a declarat preşedintele Trienalei milaneze, Davide Rampello, la vernisajul expoziţiei dedicate temelor recurente ale designului din Peninsulă, citat de AGI. Insă muzeul designului nu a fost găndit ca un muzeu clasic. Arhitectul Italo Rota vorbeşte despre un "muzeu fluid", iar pentru expoziţia de inaugurare a instituţiei dedicate designului italian, conceptul este unul inovator: "Am folosit cinematografia ca mediu de construcţie, in loc de ziduri şi de stălpi, avem imagini in mişcare. Complexitatea care face trecerea in cinema nu are echivalent cu scrisul şi cu expoziţia spaţială", a comentat arhitectul italian, citat de cotidianul La Stampa.
De ce sunt italienii speciali?
"Cred că in cazul italienilor stilul primează peste orice altceva. Obiectele lor de design sunt mult mai emoţionale decăt la alte culturi. Opuşi sunt nordicii, cu designul lor extrem de funcţional. Singura stare transmisă e răceala, orice fac nordicii este funcţional. Italienii nu. Chiar dimpotrivă. Ei fac lucrurile sexy", comentează pentru ZOOM Alin Tămăşan, designer la Brandient, Bucureşti. Formele, materialele şi experimentele cu forme care transmit ideea de confort şi relaxare mai presus de orice vin insă dintr-o tradiţie istorică, o evoluţie continuă de după al doilea război mondial al designului din Italia. Formarea primelor instituţii comunitare, apariţia "spiritului european", combinate cu depăşirea perioadei de restricţii şi raţionalizări impuse de cea de-a doua conflagraţie mondială au trezit in minţile şi pe carnetele de crochiuri ale designerilor italieni interesul pentru savoarea şi calmul unui trai care se răsfrănge mai mult asupra sinelui şi mai puţin asupra societăţii in ansamblu. Individul, nevoile sale şi felul in care putea fi surprins, fermecat de combinaţii inovatoare şi originale, deveneau astfel punctul central al preocupărilor designerilor. Experimentele cu materiale noi, proiectele spectaculoase şi stilul inconfundabil, uman şi cald, al designerilor italieni au devenit o mare poveste de succes exportată din Peninsulă in toate colţurile lumii. In muzeul din Milano sunt expuse cele mai reprezentative obiecte pentru această adevărată "şcoală de design". Insă povestea designului, partea ei cea mai interesantă, se desfăşoară in afara complexului Trienalei, in birourile la care designerii de astăzi iau pulsul stilului, al gustului, al pieţelor, al tendinţelor care vor deveni măine moda de azi.
Tendinţe, curente şi intrebările despre viitor
"Unul dintre curentele destul de puternice astăzi este cel al senzualităţii funcţionale, mai ales in privinţa materialelor, combinaţiile noi in care sunt folosite şi modelele sau elementele grafice, de cele mai multe ori baroce sau rococo, dar şi geometrice, la care se adaugă pete de culoare. Este o mişcare orientată pe stimularea emoţiilor, ce inlocuieşte obiectele simple, din metal, ceramică sau plastic care au dominat moda anilor â90.
Aproape toate obiectele care sunt lansate pe piaţă acum au o latură senzuală, fie prin formă - nu mai există obiectele puriste bauhausiene pe piaţă, in afară de fortăreaţa designului scandinav, deşi şi ei lucrează la imblănzirea liniilor in prezent - , fie prin combinaţiile de materiale", detaliază pentru ZOOM Raluca Vescan, designer la PF Concept, Amsterdam, tendinţele actuale in design. In paralel, epoca marilor căutări ale originalităţii cu orice preţ, ale excentricităţilor care au dominat ca regulă designul anilor â50 sau â60Â este o epocă a istoriei designului. "Designerii de top folosesc tot timpul tot ce e nou in materiale şi e considerat inovator, dar acum caută mai ales materiale care să salveze planeta. Nu mai utilizează tot felul de aliaje scumpe şi distrugătoare din punctul de vedere al resurselor, ci se orientează spre lucruri care ţin cont de resurse. Poţi fi excentric, dar atunci mergi in zona artelor, nu a designului. Epoca excentricităţilor a apus, epoca maşinilor absurd de mari care consumau absurd", este de părere Alin Tămăşan.
Miza planşetelor de proiectare
Marea cavalcadă a designului contemporan este dată de combinaţia de materiale posibile, in opinia Ralucăi Vescan. După perioada sobră a designului anilor â90, in care s-a pus accent pe obiectele "pure", definite de un singur material sau de o singură culoare, designerii se intorc la detalii. Texturile florale, baroce redefinesc obiectul din această perspectivă, combinaţiile de materiale precum inoxul şi cauciucul aduc un look repersonalizat al obiectului. De unde porneşte acest nou trend? "Din nevoia obsedantă de a arăta acelaşi lucru sub o â¡Â Â â¡ altă formă." Sintetizănd, Raluca Vescan consideră că se poate vorbi despre tendinţa de a găsi noi combinaţii de materiale, formele senzuale, dar care nu merg către extreme, precum designul practicat de Karim Rashid, modelele (baroc şi rococo), integrarea obiectelor in alte obiecte (locuri in locuri, de la geci pănă la genţi de birou, familii de produse), reciclabilitatea, simţul umorului şi perspectivele pe care proiectarea 3D le deschide pentru design. "Aceasta din urmă creează posibilitatea realizării unor forme din ce in ce mai organice şi elaborate", este de părere Raluca Vescan. "Este miraculos să te găndeşti la un obiect, să-l construieşti in 3D, să apeşi pe print, şi in căteva ore să ai obiectul", a mai adăugat designerul de la PF Concept, referindu-se la tehnologiile deja disponibile de printare tridimensională a obiectelor pe bază de răşini. Marea provocare a designului este, in opinia lui AlinTămăşan, "să găseşti soluţii inteligente, eu aşa văd designul, oricăt de mică ar fi imbunătăţirea, are un sens".
Ecologie după ecologie, după Â ecologie
Salvarea planetei este ceea ce pare a fi unul dintre motoarele care angrenează designul la ora actuală. După experimentele masive ale anilor â90 cu materialele mutant, obţinute din plastic, răşină şi materiale sintetice care au un grad de biodegrabilitate foarte scăzut, agenda ecologică internaţională, structurată cu ajutorul lobby-ului constant la nivel politic, a reuşit o sensibilizare fără precedent atăt a industriei, căt şi a consumatorilor. Materiale precum hărtia, lemnul sau metalul, sunt reciclabile după incetarea utilizării obiectelor pentru care au fost folosite. Dar, pe lăngă ideea de reciclabilitate, mai există o motivaţie pentru care ar trebui folosite mai mult decăt plasticul sau răşinile. "Lucrul cu lemnul, metalul şi hărtia este vechi de mii de ani. Acest fapt a creat o oarecare manualitate, dă de lucru oamenilor intr-un mod personal. Plasticul nu are nevoie de oameni. Oamenii vor lucruri care au fost atinse de măini umane. Cred că este un lucru foarte important ce trebuie redat tuturor", este de părere designerul de la PF Concept. "Tendinţa este spre bio, spre reciclabil, spre materiale inovatoare mai ales din acest punct de vedere. Iţi cam sare lumea in cap dacă iţi baţi joc de materialele folosite", consideră Alin Tămăşan. De la hainele de plastic la ţesăturile din cănepă, de la scaunele din fibră de sticlă inapoi la scaunele de lemn, ciclurile designului au demonstrat pănă in prezent că au capacitatea de a inova lumea, de a o reinventa. Insă ceea ce a apărut nou in ecuaţie este problema resurselor. Designerii se găndesc azi de două ori inainte de a lansa pe piaţă o gamă de produse care nu este prietenoasă faţă de mediu. De ce? Răspunsul vine de la sine, dacă ne găndim că timpul de degradare a unui obiect din plastic este de trei ori mai mare decăt durata medie a vieţii unui om.
Ca atare, provocările designerilor din generaţia actuală nu tind spre surpriză inainte de toate, ci spre o maturizare asumată a felului in care tratează temele şi a modului in care utilizează resursele. Adolescenţa teribilă a designului s-a incheiat. Iar locul ei este luat tot mai mult de conceptul, ideea şi produsele care se centrează pe necesităţile reale, pe termen lung, ale pieţei şi ale consumatorilor.
