Muzeul Cucuteni

Muzeu arheologic? Da, unul deosebit de interesant. Galerie de artă? Da, şi asta: o artă veche de multe mii de ani. Ambele adunate la un loc în "Muzeul Cucuteni" din Piatra Neamţ, în singurul muzeu dedicat integral uneia dintre cele mai impresionante şi complexe civilizaţii ale Europei preistorice.

"Muzeul de artă eneolitică Cucuteni" a fost inaugurat în Piatra Neamţ la 24 iunie 2005. Înainte de a deveni muzeu, clădirea care-l adăposteşte a fost sediul unei filiale locale a Băncii Naţionale. Este singurul muzeu din România dedicat în întregime uneia dintre cele mai sclipitoare dintre civilizaţiile Europei preistorice. O civilizaţie de artişti remarcabili pe care lumea zilelor noastre a început să o cunoască mai bine abia în ultimele câteva decenii. Iar atunci când au pornit să "cucerească lumea", prezentate în expoziţii internaţionale, capodoperele ceramiştilor cucutenieni i-au impresionat pe iubitorii de frumos din toată Europa, din Grecia până în Elveţia, ba chiar şi de la Vatican.

ÎNCEPUTURILE. Primele vestigii ale acestei culturi preistorice au început să fie scoase la lumină la sfârşitul sec. al XlX-lea. Concret, în 1885, când săpăturile arheologice efectuate în localitatea Cucuteni au identificat relicvele unei culturi care a existat între anii 3700 şi 2500 î.Hr. Ulterior arheologii au descoperit vestigii similare în zone din ce în ce mai îndepărtate faţă de centrul iniţial. Iar acum, după mai mult de un secol, se ştie cu certitudine că subtila civilizaţie Cucuteni s-a întins pe aproape 300.000 de kilometri pătraţi, din sud-estul Transilvaniei până în Ucraina, aproape de Kiev. În primele decenii ale sec. al XX-lea, cel care a preluat sarcina de a cerceta această străveche cultură preistorică a fost preotul Constantin Matasă. Iar extinderea săpăturilor arheologice a scos la lumină vestigii din ce în ce mai bogate. Fapt care aducea după sine şi necesitatea organizării unui spaţiu în care acestea să poată fi expuse. Primul germene al actualei instituţii dedicate culturii Cucuteni a apărut încă din 1934, când Casa Naţională "Regina Maria" a devenit muzeu local. Iar în cadrul acestuia a existat şi o miniexpoziţie dedicată vestigiilor preistorice. Au urmat mai multe decenii, în cursul cărora pasiunea pentru preistorie a crescut ori a scăzut după cum o cereau "comandamentele" politice ale vremurilor. A doua mare revenire a interesului pentru acest domeniu, şi în mod special pentru cultura Cucuteni, s-a produs după 1990. Iar la 15 aprilie 1995 a luat fiinţă "Centrul de Cercetare a culturii Cucuteni", care avea să funcţioneze pe lângă Muzeul de Istorie Piatra Neamţ, ca secţie distinctă a Complexului Muzeal Judeţean Neamţ.

TEZAURUL. Ce-i cu civilizaţia Cucuteni? De ce este ea atât de specială? Şi de ce-i spune eneolitică? Să începem cu ultimul aspect. Teoretic, ea ar trebui să fie inclusă în perioada Neolitică. Şi asta pentru că majoritatea uneltelor folosite pe atunci erau confecţionate din piartă măiestru şi atent şlefuită. Cu toate acestea, la fel ca alte câteva culturi preistorice contemporane, cucutenienii foloseau şi metalul. Este vorba despre cupru şi aur. Obţinute cu greu, prin tehnologii incipiente, acestea erau totuşi destul de rare. Iar lucrurile confecţionate din ele erau doar obiecte pe care specialiştii le numesc "de prestigiu", adică menite să marcheze o poziţie cu totul deosebită, un rang înalt, pe care posesorii îl deţineau în cadrul comunităţii. De ce sunt cucutenienii atât de speciali? Pentru că, în vremurile lor de glorie, creaseră o civilizaţie deosebit de complexă, cu nimic inferioară celor de pe alte meleaguri, despre care învăţăm în cărţile de istorie. Aveau aşezări extinse şi foarte bine organizate, care dau culturii Cucuteni calitatea de civilizaţie PROTO-URBANĂ. Adică o civilizaţie care, cu puţin noroc, ar fi putut deveni la fel de eficient  organizată ca marile şi cu mult mai celebrele centre urbane din Egiptul antic ori din Mesopotamia. Dar realizarea de vârf a acelor oameni, care este pe punctul de a le aduce acum recunoaşterea mondială, este ceramica. O ceramică cu totul deosebită, din toate punctele de vedere. Mai întâi, este vorba despre nişte vase modalate din lut, dintr-un material de o calitate remarcabile. Iar coacerea lor este atât de bine realizată, încât, lovite uşor, ele scot un sunet care seamănă tulburător de mult cu al celui mai fin porţelan. Iar asta nu este totul. Ceea ce le face să fie cu adevărat superbe este pictura policromă cu care sunt ornamentate. De forme şi dimensiuni diferite, vasele cucuteniene alcătuiesc acum fondul de tezaur al Muzeului din Piatra Neamţ.