Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Dorinţa oamenilor contemporani e a deveni mai inteligenţi este mai puţin intensă decât cea a strămoşilor lor preistorici. O consecinţă a acestui fapt o reprezintă o scădere continuă a coeficientului mediu de inteligenţă al fiinţelor umane ce populează în prezent Terra.
Soluţie “tehnologică”. Biologul Gerard Crabtree, de la Universitatea Stanford, California, este de părere că oamenii trebuie să găsească o o soluţie tehnologică pentru rezolvarea problemei, dacă există una, înainte ca fenomenul să scape de sub control. Astfel încât, oamenii care vor trăi, în viitor, pe Pământ să nu privească la televizor imagini “de arhivă”, reluate de nenumărate ori, ale unor obiecte pe care ei nu vor mai fi capabili să le realizeze.
Cauze. Principala problemă o constituie faptul că inteligenţa şi comportamentul social presupun funcţionarea optimă a unui mare număr de gene. Fenomenul presupune continuarea procesului evolutiv la cote înalte. În cazul oamenilor primitivi natura a provocat dispariţia brtuscă şi deseori brutală a multor indivizi care nu aveau inteligenţa necesară pentru a ucide animalele ce le puneau în primejdie viaţa şI a supravieţui unor condiţii de mediu ostile. Aceste ameninţări directe şi permanente pentru propria existenţă impuneau oamenilor primitivi să fie permant într-o stare de alertă, iar acest lucru putea fi obţinut prin dezvoltarea inteligenţei. Potrivit savantului menţionat, inteligenţa umană ar fi îregistrat un “maxim de dezvoltarea”” în urmă cu 2000 - 6000 de ani, de atunci înregistrându-se un uşor, dar permanent, declin. Crabtree susţine că genele ce conferă creierului capacitatea de a raţiona sunt supuse permanent mutaţiilor care nu mai sunt, însă, influenţate de factorii de mediu ostili. Omul de ştiinţă e de părere că dezvoltarea capacităţii intelectuale şi funcţionarea optimă a genelor inteligenţei s-a produs în cadrul unor grupuri sparate de indivizi, care nu comunicau între ei, înainte ca strămoşii oamenior să părăsească Africa. La vremea respectivă, condiţiile de mediu impuneau penru supravieţuire, un grad înalt de inteligenţă. Din acel moment, reprezezentanţii rasei umane au început să involueze din punct de vedere al inteligenţei. Procesul se datorează dezvoltării agriculturii, apariţiei oraşelor care au redus intensitatea selecţiei naturale, şi unor factori de mediu ce nu mai constituiau ameninţări atât de mari la viaţa indivizilor. Toate aceste elemente au contribuit la apariţia unor dizabilităţi intelectuale.
“Reparaţii”. Luând în calcul frecvenţa cu care mutaţii nocive afectează genomul uman şi presupunând că 2000 – 5000 de gene sunt implicate în activitatea intelectuală, Crabbers estimează că în ultimii 3000 de ani, de a lungul a circa 120 de generaţii, toţi oamenii au suferit 2 sau 3 mutaţii genetice nocive pentru inteligenţă şi emotivitate. Mai mult, cercetări recente în domeniul neutrologiei au demonstrat că genele implicate în funcţionarea creierului sunt singurele ce pot suferi mutaţii.
Cercetătorul american este însă de părere că procesul nu trebuie să ne îngrijoreze deoarece se desfăşoară cu o viteză foarte mică, iar evoluţia tehnologică va permite oamenilor să descopere procese tehnologice care ar putea rezolva problema. El crede că, nu peste mulţi ani, oamenii vor fi capabili să descifreze milioanele de mutaţii ce pot altera funcţiile intelectuale, felul în care acetea interacţionează, precum şi influenţa altor procese şi a factorilor de mediu. Omul de ştiinţă e, însă, optimist estimând că, nu peste mult trimp, oamenii vor putea interveni şi “repara” orice mutaţie intervenită în orice celulă a unui organism, indiferent de stadiul de dezvoltare al acestuia. Astfel încât, mecanismul dur al selecţiei naturale ar putea deveni practic inutil. Crabtree consiedră că dezvoltarea coeficientului de inteligenţă la nivel mondial nu reprezintă o creştere generală a nivelului inteligenţei indivizilor ce aparţin rasei umane. El susţine că fenomenul se poate datora îmbunătăţirii îngrijirii prenatale, educaţiei preşcolare şi controlului asupra factorilor de poluare.
