Omul invizibil există!

Născut în Egipt, a primit a doua cetăţenie şi  adevărata consacrare în domeniul chimiei în Ame­rica, cele mai prestigioase universităţi oferindu-se să-i găzduiască munca de cercetare. Are vocaţia cetăţeanului universal şi crede, acum ca şi la începutul carierei sale, că în spatele fiecarui fenomen se găseşte o explicaţie pe cât de simplă, pe atât de frumoasă. Zilele trecute a făcut o vizită particulară în România.

Calificativul „excelent”

Dr Ahmed H. Zewail s-a născut în urmă cu 64 de ani, într-o localitate din Delta Nilului, la 60 de kilometri depărtare de Alexandria, oraşul învăţăturii antice. Ca singur băiat într-o familie de patru copii îşi aminteşte de tatăl său ca fiind un om ocrotitor, iar de mama sa, ca despre cea care i-a îndrumat paşii spre o carieră fără precedent în lumea arabă. De altfel, amintindu-şi despre cea care i-a dat viaţă, dr Zewail spune că „în spatele fiecărui om mare se găseşte o femeie puternică”. Ca tânăr elev a avut întotdeauna credinţa că va ajunge ceva în viaţă, de aceea plăcuţa pe care scria „Dr Ahmed” a fost atârnată de uşa dormitorului său cu mult timp înainte ca acest lucru să se întâmple cu adevărat. A fost atras de la început de ştiinţele exacte, matematică, chimie, fizică, dar şi de muzică şi, ca orice chimist în devenire, nu de puţine ori era să dea foc casei parinteşti cu aparatura improvizată, din dorinţa de a şti „cum” şi „de ce”. De aceea liceul a fost, cum se spune, un galop de sănătate, rezultatele excepţionale ducându-l la prestigioasa Universitate din Alexandria.

Aici studiază matematica, fizica, chimia şi geologia, obţinând calificativul „excelent” la absolvire şi devenind, oficial, membru al elitei chimiştilor din ţara sa. De aici şi până la păstrarea sa la universitate ca asistent nu a mai fost decât un pas, care a însemnat începutul unei activităţi didactice de excepţie. Care se desfăşoară şi astăzi, după cum o mărturiseşte, cu aceiaşi abnegaţie şi entuziasm. Atunci şi-a descope­rit capacitatea de a explica fenomenele ştiinţifice într-un mod simplu şi clar, aptitudine folosită din plin în relaţia cu sutele de studenţi pe care i-a ajutat să înţeleagă ceea ce au învăţat la cursurile teoretice.

Oceanul de cunoştinţe

Citește pe Antena3.ro

Marcel Ciolacu, după ce a anunțat retragerea PSD din Coaliție: „Unii parteneri să posteze că le e silă? În acest film nu vreau să fiu”

Atunci când s-a pus problema obţinerii unui doctorat, profesorii săi l-au îndrumat să plece în America. Dar conjunctura îi era potrivnică, fiindcă tocmai se încheiase „Războiul de Şase Zile” din 1967 şi „acţiunile Statelor Unite nu erau tocmai în creştere în Egipt”, ceea ce a făcut să fie la un pas de a îşi continua studii­le la Moscova sau în statele Europei de Est, poate chiar în România. Sfatul profesorilor şcoliţi şi ei peste Ocean, precum şi instinctul l-au ajutat să corespondeze cu mai multe universităţi americane şi să aleagă, din mai multe oferte, varianta învăţământului în Pennsylvania. A ajuns acolo după ce a trecut printr-un uriaş hăţiş birocratic, mult mai complicat decât obţinerea bursei propriu-zise, dar tot efortul a meritat, fiindcă, aşa cum spune omul de ştiinţă: „Ajuns în America m-am simţit ca într-un ocean. Un ocean de cunoştinţe, cultură şi oportunităţi. Şi obţiunile erau clare: să învăţ să înot sau să mă înec!”.

Acum, după atâţia ani petrecuţi în Ame­rica, un lucru este evident. Nu numai că a învăţat să „înoate”, dar a ajuns şi „campion mondial” la disciplinele pe care şi le-a propus. Dacă pe tărâm ştiinţific nu a avut niciodată probleme, pe cel cultural, asimilarea s-a petrecut cu peripeţii, aducându-şi aminte şi acum faptul că folosirea expresiei egiptene „te omor cu mâinile mele”, atât de uzitată în glume, între prie­teni în Ţara Nilului, i-a adus la început reticenţa colegilor americani, care, cu siguranţă, îşi spuneau că „băiatul ăsta arab chiar e capabil să o facă!”.

Dintr-o miliardime de secundă!

După perioada la Pennsylvania a urmat, aproape firesc, aceea la Berkeley, tărâmul ştiinţei pure, cum este numită la americani. Aici aprofundează teoriile spectroscopiei moleculare şi face, după cum mărturiseşte, cu adevărat primul pas în lumea ştiinţei de cel mai înalt nivel. O dată cu recunoaşterea activităţii sale pe plan naţional (şi în America aceasta nu este puţin lucru) încep să sosească oferte din partea celor mai prestigioase universităţi, cum ar fi Harvard, Caltech, Chicago, Rice şi Northwestern, în final şi după un interviu cu peripeţii în cadrul căruia s-a „blocat” la scrierea numelui unui celebru om de ştiinţă local, iar audienţa s-a prăpădit de râs, crezând că este o glumă, câştig de cauză având universitatea californiană.

Caltech fiind locul unde dr Ahmed H. Zewail şi-a desvârşit lucrările de cercetare. Locul unde şi-a desăvârşit cer­cetarile de pionerat despre „Femtochimie” (ştiinţa care se ocupă cu fotografierea particulelor la viteza de 0,000000000000001 secunde şi care a dus la vizualizarea şi înţelegerea fenomenelor chimice dintr-o perspectivă mult mai reală), loc unde, în dimineaţa zilei de 12 octombrie 1999, la ora 5:40,  a fost anunţat telefonic de la Stockholm că a câştigat Premiul Nobel pentru chimie, locul unde îşi desfăşoară activitatea şi în prezent şi unde sute de studenţi îşi trec la loc de cinste în CV-uri faptul că le-a fost profesor şi mentor în viaţă.

Nanotehnologie în Evul Mediu!

Vizita la Bucureşti a avut loc la invitaţia bunului său prieten Yashar Helmy, de altfel, întreaga discuţie-interviu având loc în cadrul unei întâlniri informale cu reprezentanţi ai Asociaţiei Oamenilor de Afaceri Egipteni rezidenţi în România. Întrebările au fost din toate domeniile de activitate şi răspunsurile, pe măsură. Am aflat astfel, ca răspuns la o întrebare privind nanotehnologia şi legenda folosirii acesteia la fabricarea celebrei Sabii de Damasc, mânuită de armata lui Saladin în timpul Cruciadelor, că abia acum, în urma cercetarilor de laborator efectuate în Germania, s-a dovedit a avea în componenţa lor… nanofibre şi nanotuburi de carbon! Legat de această tehnologie, următoarea întrebare s-a născut firesc şi s-a referit la existenţa posibilităţii de a crea obiecte invizibile. „Desigur că se poate, există chiar şi omul invizibil!”, a replicat omul de ştiinţă egipteano-american angrenat în proiecte de cercetare atât civile, cât şi militare. Omul de ştiinţă pentru care reţeta succesului este „dragostea de muncă şi respectul pentru ceea ce faci”.

La finalul întâlnirii cu dr Zewail mi-am pus întrebarea de ce ne-am simţit atât de bine şi de … firesc lângă unul dintre cei mai titraţi oameni de ştiinţă din lume, deţinător al Premiului Nobel  şi al multor alte distincţii şi premii internaţionale, omul care a fost inclus de preşedintele Obama în rândul consilierilor săi ştiinţifici şi a fost decorat de preşedintele Mubarak, omul care a dat numele său unor străzi în Egipt şi care figurează, alături de Nil şi de piramide, pe timbrele poştale emise în ţara sa de origine. Probabil că şi asta este, cum se spune în americană nu numai despre dragoste, „chemistry”…