Ozeneuri ca la mama acasă

Eu sunt de modă veche. Când aud că un român a inventat ceva care a revoluţionat un domeniu sau care a servit la crearea unor altor lucruri, mi se umple inima de mân­drie.

Eu sunt de modă veche. Când aud că un român a inventat ceva care a revoluţionat un domeniu sau care a servit la crearea unor altor lucruri, mi se umple inima de mân­drie. Îmi doresc să fie cât mai mulţi ca mine. Dar şi mai mulţi ca el. Ca Henri Coandă. A cărui pasiune pentru cercetarea ştiinţifică l-a determinat să conceapă o serie de obiecte zburătoare, care au contribuit la dezvoltarea ulterioară a aviaţiei moderne. După inventarea, în 1907, a unei rachete pirotehnice care a experimentat propulsia prin reacţie a aparatelor de zburat mai grele decât aerul, sublocotenentul de artilerie Coandă a conceput macheta unui avion propulsat de rachetă. În 1910, la vârsta de 24 de ani el a expus, la Salonul Internaţional de Ae­ronautică din Paris, un motor cu reacţie aplicat pe un avion conceput chiar de Coandă. Acesta a fost primul avion cu reacţie din lume. După ce a devenit director tehnic al uzinelor de avioane şi motoare pentru avion Bristo din Marea Britanie, românul a înfiinţat un departament exclusiv pentru fabricarea camioanelor care să formeze ateliere mobile de asistenţă ale aviaţiei.

În contextul primului război mondial, Coandă, transferat în Franţa, a primit o sarcină provocatoare: construirea unui avion care să asigure o rază de acţiune de 1.800 de kilometri şi care să fie dotat cu un tun fără recul care să tragă cinci lovituri consecutive. Aceasta a fost prima unita­te mică de artilerie zburătoare. Ulterior, în cola­borare cu un inginer francez, românul a inventat torpila aeriană. A propus chiar guvernului fran­cez un proiect fantezist pentru acea perioadă – construirea unui tren aerian (alcătuit din cabine construite după modelul avioanelor, care să alu­nece pe cabluri aeriene, cu ajutorul pernelor de aer). Proiectul nu a fost dus până la capăt din motive financiare, dar în 1970, când a revenit în România şi convins fiind că omul viitorului va circula prin tuburi, la o viteză de 500 de kilome­tri la oră, Coandă a înregistrat cererea de bre­vet pentru procedeul şi instalaţia “de transport pneumatic în interiorul unei canalizaţii tubulare”. Una dintre cele mai mari invenţii este aerodina lenticulară sau, în termeni populari, farfuria zburătoare, care funcţionează pe baza “efectului Coandă”, adică ajutată de un procedu şi dispozitiv pentru devierea unui fluid într-un alt fluid. “E vorba de patru «farfurii», de patru elemente în formă de disc, un fuselaj în care sunt amplasate locurile navigatorilor”, spunea inginerul român, încercând să-şi descrie una dintre cele 2.608 de invenţii cu care a cucerit lumea.