Pasiune extremă la caracatiţe

Caracatiţele se manifestă cel puţin pasional atunci când vine vorba de cucerit redutele sexului opus pentru împerechere, relatează Times Online. Faptul că se ţin de mână şi că flirtează  sunt unele dintre cele mai puţin importante lucruri pe care le-a observat o echipă formată din oameni de ştiinţă americani, în urma unui studiu de supraveghere a caracatiţelor Abdopus aculeatus care trăisc în apele Indoneziei.

Caracatiţele se manifestă cel puţin pasional atunci când vine vorba de cucerit redutele sexului opus pentru împerechere, relatează Times Online. Faptul că se ţin de mână şi că flirtează  sunt unele dintre cele mai puţin importante lucruri pe care le-a observat o echipă formată din oameni de ştiinţă americani, în urma unui studiu de supraveghere a caracatiţelor Abdopus aculeatus care trăisc în apele Indoneziei. Ei au descoperit însă că în spatele acestor gesturi tandre masculii acestei specii au un comportament extrem de pasional, manifestând o gelozie dusă la extrem, dar că obiceiurile lor implică acţiuni ca strangularea sau urmărirea obsesivă, precum şi travestirea ocazională, în funcţie de situaţie. “Perioada de împerechere la caracatiţe, o dată în viaţă, este mult mai mult decât o luptă a tentaculelor”, spune cercetătorul şef, biologul marin Christine Huffard, de la Universitatea Berkley, din California. În plus, în cazul acestor cefalopode mărimea contează. Mărimea corpului femelei, evident, deoarece, conform spuselor profesorului de biologie Roy Caldwell, de la aceeaşi universitate americană, tot procesul este o strategie de investiţie şi dacă tot pierd timpul pentru a “face curte” măcar să aleagă femelele cele mai mari, deoarece acestea depun mai multe ouă.

Printre masculi există, în primul rând, cei de tip “macho”, care, deşi nu se împerechează cu prima femelă întâlnită, atunci când o aleg au un comportament foarte pătimaş. Ei îşi păzesc cu grijă iubita, mai exact cuibul acesteia, manifestând o gelozie feroce la apariţia altor masculi, pe care preferă să îi sugrume decât să îi lase să se apropie prea mult. În plus, nu permit ca femelele să se îndepărteze la o distanţă mai mare de un metru, urmându-le conştiincios atunci când acestea ies în căutarea hranei. A doua categorie a “cuceritorilor” este cea a masculilor slabi, care, pentru a evita furia celor mai puternici, adoptă un comportament feminin. Se deghizează schimbându-şi modelul dungilor maro de pe corp, specifice masculilor, şi înoată cu mişcări unduite specifice femelelor. Deşi masculilor mici le reuşeşte cu succes această fofilare, biologii spun că, deoarece nu pot rămâne cu “prada”, împerecherea durează cu mult mai mult, timpul utilizat de furişaţi ajungând până la jumătate de oră, spre deosebire de cinci minute necesitate de competitorii mai puternici. Conform spuselor cercetătorilor, doar viaţa masculilor pare a fi atât de agitată şi pasională, femelele tratând acţiunea de împerechere ca pe o simplă aventură, ele neimplicându-se absolut deloc din punct de vedere “afectiv”. Odată ajunse la maturitate sexuală, caracatiţele se împerechează de câteva ori pe zi, apoi femelele se retrag să depună ouăle. Ambii părinţi mor la câteva luni după ce a avut loc procesul de împerechere.  Cercetătorii susţin că aceste obiceiurile de “curtare” sunt prezente la mai mult de 300 de specii de caracatiţe.

Embrioni hibrizi

Oamenii de ştiinţă britanici au creat primii embrioni hibrizi, relatează BBC.  Embrionii au fost creaţi injectînd ADN prelevat din ţesut uman în celule ovariene de vacă, golite de material genetic. Geneticienii de la Universitatea Newcastle susţin că aceşti embrioni, a căror apariţie a scandalizat reprezentanţii Bisericii Catolice, sunt creaţi doar pentru a veni în ajutorul cercetării bolilor genetice, fără a fi lăsaţi să crească mai mult de 14 zile. Aceştia adaugă faptul că au utilizat celule gazdă de provenienţă animală deoarece cele umane se obţin mult mai greu.    

Istoria se repetă…

Mamuţii au dispărut din cauza oamenilor, relatează The Telegraph. Un studiu recent efectuat de cercetători de la Muzeul de Stiinţă Naturală din Madrid arată că deşi numărul mamuţilor a scăzut în urma încălzirii globale de acum 5.000 de ani, lovitura finală a venit din cauza vînătorii practicate de oameni. Echipa oamenilor de ştiinţă s-a folosit de modele matematice şi climatice, precum şi de distribuţia fosilelor ce aparţin mamiferelor apărute în Eurasia acum aproximativ 300.000 de ani.

Albinele au case noi

Cercetătorii americani caută soluţii noi pentru a crea cuiburi care să fie pe placul albinelor, relatează Science Daily. Ştiind deja obiceiul anumitor specii de albine de a-şi construi cuiburi pe locurile populate anterior de alţi membri ai speciei, oamenii de ştiinţă încearcă să afle motivul acestui obicei pentru a evita întoarcerea insectelor într-un loc potenţial contaminat cu spori ce pot provoca fenomenul numit Colony Collapse Disorder. Cercetătorii investighează mostre de polen prelevate din vechile cuiburi.