Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Începuturile Geologiei şi Pleontologiei româneşti sînt legate strîns de numele unui mare om de ştiinţă, deschizător de drumuri: Gregoriu Ştefănescu.
Începuturile Geologiei şi Pleontologiei româneşti sînt legate strîns de numele unui mare om de ştiinţă, deschizător de drumuri: Gregoriu Ştefănescu. Un savant deosebit de complex, a cărui valoare a fost pe deplin recunoscută şi peste hotare. Motiv pentru care acum, urmaşii săi spirituali de la Universitatea Bucureşti îl numesc cu recunoştinţă “patriarhul ştiinţelor Pămîntului” din ţara noastră.
Vizitatorii Muzeului Naţional de Istorie Naturală “Grigore
Antipa”, care se opresc uimiţi în faţa impresionantului “Deinotherium
gigantissimum” au ocazia să afle că
scheletul acestui uriaş al lumii preistorice a fost descoperit de
Gregoriu Ştefănescu. Foarte puţini sînt însă cei care ştiu că acest om de ştiinţă
este unul dintre “patriarhii” fondatori ai Geologiei şi Paleontologiei româneşti.
Prieten cu Grigorescu
Catedra de Geologie-Paleontologie a Universităţii Bucureşti adăposteşte o încăpere în care timpul pare a se fi oprit cîndva, pe la începutul secolului trecut. Păstrat cu respectul cuvenit unui sanctuar, acolo se află biroul savantului Gregoriu Ştefănescu. O încăpere tixită de rafturi pline cu cărţi şi vitrine în care sînt găzduite o serie de fosile, adevărate rarităţi paleontologice. Plus masa de lucru a savantului. Un microscop de tip mai vechi şi o pereche de ochelari lăsaţi parcă adineauri pe birou creează impresia că savantul a plecat doar de cîteva minute din încăpere. Deasupra uşii atîrnă o pictură în ulei ce redă chipul unui tînăr brunet, cu barbă. Tabloul este semnat de nemuritorul Nicolae Grigorescu, iar tînărul este chiar savantul, surprins la vîrsta la care se pregătea să ia în piept lupta cu trecutul plenetei. O operă de artă mai puţin cunoscută care este expresia unui episod aproape neştiut din istoria artei: artistul şi savantul au fost foarte buni prieteni.
Întemeietorul
Gregoriu Ştefănescu s-a născut la Bucureşti, în anul 1838. Fost elev al Colegiului “Sf. Sava”, el şi-a continuat studiile la Paris, unde şi-a luat licenţa în ştiinţe naturale la Sorbona. S-a întors acasă în 1863, iar doi ani mai tîrziu a publicat primul manual de Zoologie în limba română. Începînd cu anul 1865, a devenit primul profesor de Geologie, Mineralogie şi Paleontologie al Universităţii Bucureşti. Iar în 1866 Gregoriu Ştefănescu s-a numărat printre membrii fondatori ai Academiei Române. El este singurul geolog român care, profesor fiind la Universitate, a participat la toate Congresele Geologice Internaţionale, de la primul, din 1878, pînă la cel de al X-lea, din 1906, la care a şi fost ales preşedinte. La Congresul de la Bologna, Gregoriu Ştefănescu a fost cel care a propus, iar ulterior a şi realizat unificarea subdiviziunilor Erelor geologice, precum şi a culorilor folosite la întocmirea hărţilor de specialitate. În calitatea sa de participant implicat în viaţa ştiinţifică internaţională, el a fost primul savant autohton care şi-a asumat sarcina de a realiza o hartă geologică a României. Sarcină pe care a şi îndeplinit-o pînă în anul 1890, cînd a apărut prima Hartă Geologică a ţării noastre, atît cît era ea pe atunci, adică Vechiul Regat, fără Transilvania. Ulterior, aceasta a fost inclusă integral în Harta Geologică a Europei, publicată la sfîrşitul sec. al XlX-lea. În anii care au urmat, savantul a fost de trei ori decan al Facultăţii de Ştiinţe a Universităţii Bucureşti, iar în 1900 a devenit rector al acestei instituţii. Timp de şase ani, între 1882-1888, a fost Director al Biroului Geologic al României, cel dintîi institut de cercetare care şi-a luat sarcina de a studia şi a aplica în practică posibilităţile de valorificare a bogăţiilor naturale din ţara noastră. În acelaşi timp, specialistul român a fost un savant cu o mare anvergură ştiinţifică, a cărui valoare a fost recunoscută şi în străinătate: Gregoriu Ştefănescu a fost membru al Societăţilor de Geologie din Franţa, Belgia şi Italia, al Societăţilor de Ştiinţe Naturale din Kiev şi Moscova şi membru corespondent al Societăţii de Geologie din Londra.
Citește pe Antena3.ro
Paleoelefantul şi cămila oltenească
Într-o perioadă de început a ştiinţei româneşti, Gregoriu Ştefănescu s-a implicat activ şi în studiile de Paleontologie. El a fost primul specialist român care a descris “Conoclypus giganteus”, o varietate necunoscută de “Echinoid”, adică unul dintre strămoşii preistorici ai actualilor “Arici de mare”. Descoperit în calcarele de la Albeşti-Muscel, acesta a trăit cîndva în Eocen, acum peste 50 de milioane de ani. De numele lui Gregoriu Ştefănescu este legată şi descoperirea şi studierea exemplarului de “Deinotherium gigantissimum”, cel mai impozant şi valoros exponat al Muzeului Naţional de Istorie Naturală ”Grigore Antipa”. Descoperit în anul 1890, la Mînzaţi – Vaslui, acesta a trăit în urmă cu aproximativ opt milioane de ani. Deinotherium era un mamifer din familia Proboscidienilor, rudă îndepărtată a Mamuţilor şi Elefanţilor actuali. Dar, spre deosebire de aceştia, “fildeşii” săi porneau de pe maxilarul inferior şi erau îndreptaţi în jos. Studiile de pe teren i-au permis lui Gregoriu Ştefănescu să descopere şi fosilele unei rude îndepărtate a cămilei actuale. Este vorba despre “Camelus alutensis”, sau mai pe limba noastră “Cămila oltenească”. Descoperită pe malul Oltului, aproape de Slatina, această veche relicvă este un fragment de mandibulă, maxilarul inferior al unui animal despre care s-a aflat că este o verigă importantă din lanţul evolutiv al speciei sale. Prezenţa ei pe meleagurile noastre arată că, în migraţia lor din Asia spre Africa, strămoşii cămilelor actuale au trecut şi prin sudul ţării noastre.
Indiferenţa urmaşilor
Gregoriu Ştefănescu a murit la 23 februarie/ 8 martie 1911, în urma unei pneumonii acute. A fost înmormîntat cu toate onorurile cuvenite, la cimitirul Bellu. Apoi, istoria vitregă şi oamenii care de foarte multe ori au stat “sub vremuri” l-au cam uitat pe savantul care a fost “patriarhul” geologiei şi paleontologiei româneşti. De cîţiva ani, urmaşii săi spirituali de la Catedra de Paleontologie a Universităţii Bucureşti se tot zbat să-i păstreze vie memoria, dînd numele său unei străzi din Capitală. Teoretic, autorităţile sînt de acord. Practic, cererea lor a fost plimbată de la Primăria de Sector la cea Municipală. Deocamdată, demersurile lor s-au “împotmolit” acolo, blocate de schimbarea Primarului General.
