Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
O naştere lipsită de dureri reprezintă visul oricărei femei gravide. Dar, într-un asemenea caz, mama în cauză nu va putea simţi mirosul micii sale progenituri. Potrivit unui studiu realizat de cercetătorii britanici, persoanele care manifestă o insensibilitate congenitală faţă de durere nu pot depista nici un fel de aromă.
MUTAŢIE CELULARĂ. Savanţii au constatat că persoanele care suferă de o mutaţie genetică rară ce le permite să trăiască o viaţă fără dureri sunt lipsite totodată şi de capacitatea de a mirosi. Specialiştii par să fi găsit şi o explicaţie plauzibilă pentru ineditul fenomen: oamenii folosesc, la nivel cerebral, aceleaşi canale pentru recepţionarea şi prelucrarea informaţiilor atât pentru percepţia stimulilor durerii, cât şi ai celor olfactivi. Conducătorul experimentului, cercetătorul John Wood de la University College London, a analizat capacitatea olfactivă a unor persoane insensibile la durere. Subiecţii prezentau o mutaţie la nivelul canalelor ionice ale celulelor senzoriale, structuri proteice cu o structură complexă ce uşurează trecerea ionilor prin membranele biologice. Structura numită Nav1.7 are rol în transmiterea semnalelor de la nivelul tegumentului la creier. Ulterior, savantul a constatat că respectivele canale acţionează şi în cazul sistemului olfactiv. Iar persoanele care nu simţeau durerea nu puteau nici mirosi.
CONFIRMARE. Potrivit unui alt cercetător, Frank Zufall, de la Facultatea de Medicină a Universităţii Saarland din Germania, analizele efectuate în cazul subiecţilor care nu simt durerea au relevat şi o altă însuşire neaşteptată a acestora: ei nu pot mirosi. Studii anterioare efectuate în cazul aceloraşi persoane insensibile la durere conduseseră spre ipoteza ca ei să fie lipsiţi de miros. Dar teoria a putut fi verificată doar după ce asupra lor au fost efectuate analize suplimentare. Cei trei subiecţi nu au putut identifica nici unul dintre mirosurile prezentate de savanţi (oţet de mere, portocală, mentă şi cafea) cu toate că, anterior, ei duseseră vieţi relativ normale. Analizând influenţa Nav1.7 asupra mirosului, Zufall şi membrii echipei sale au analizat celule prelevate din sistemul olfactiv uman şi de la şoareci modificaţi genetic cărora structura respectivă le lipsea din sistemul olfactiv. Corelând rezultatele obţinute, oamenii de ştiinţă au ajuns la concluzia că atât în cazul oamenilor, cât şi al şoarecilor Nav1.7 joacă rolul de „traducător” între celulele olfactive receptoare din nas şi celulele decodoare de la nivel cerebral.
MECANISM. Nav1.7 permite ionilor de sodiu să treacă prin membrana celulei nervoase în locul prin care aceasta comunică cu o altă celulă nervoasă numită sinapsă. În cazul absenţei Nav1.7, receptorii olfactivi din nas continuă să depisteze mirosuri, dar acestea nu ajung la creier, deoarece calea de comunicaţie e blocată. Semnalul nu poate trece prin sinapsă, iar creierul nu poate primi nici un fel de informaţii olfactive. Şoarecii lipsiţi de formaţiunea respectivă nu pot mirosi, viaţa lor fiind plină de riscuri. Ei întâmpină dificultăţi în asigurarea hranei, deoarece nu îşi pot găsi mamele, nu îi pot evita pe prădătorii naturali şi nici nu pot găsi alimentele. Astfel, pentru şoareci, lipsa mirosului le îngreunează viaţa, în natură aceştia având şanse reduse de supravieţuire. Deoarece mirosul şi gustul sunt proprietăţi moştenite, o mutaţie intervenită la nivelul Nav1.7 poate împiedica persoanele insensibile la durere să simtă gustul alimentelor. Analgezicele ce acţionează asupra Nav1.7, studiate cu interes de marile companii farmaceutice, pot avea ca efect secundar pierderea mirosului. Afecţiunea respectivă poate provoca mari neplăceri subiecţilor, diminuându-le capacitatea de a se orienta în timp şi în spaţiu.
