Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
De la sfărşitul războiului rece, tot felul de bariere au fost dărămate, iar economia mondială s-a schimbat fundamental. Pănă in 1989, piaţa globală număra intre 800 de milioane şi un miliard de oameni.
De la sfărşitul războiului rece, tot felul de bariere au fost dărămate, iar economia mondială s-a schimbat fundamental. Pănă in 1989, piaţa globală număra intre 800 de milioane şi un miliard de oameni. Astăzi, ea este de trei ori mai mare şi continuă să crească. Intr-adevăr, suntem martorii uneia dintre cele mai dramatice revoluţii din istoria modernă - şi ea a apărut aproape neobservată. De la un model aplicabil unei minorităţi a populaţiei lumii, "Societatea de consum occidentală" devine modelul economic dominant al lumii.
CLUBUL DE LA ROMA. Occidentul a stabilit modelul economic al secolului al XXI-lea, cu standardul său de viaţă nemaiintălnit pănă acum, iar aproape toate naţiunile şi regiunile incearcă să il egaleze, indiferent de costuri. In anii â70, cănd Clubul de la Roma a făcut public faimosul său raport "Limitele creşterii", reacţia a fost una de ingrijorare. Cu toate acestea, de-a lungul anilor, in timp ce economia mondială continua să se dezvolte fără intrerupere şi, in actuala eră a globalizării, care pare fără limite, predicţiile cele mai indrăzneţe ale Clubului de la Roma au devenit din ce in ce mai mult un obiect al ridicolului. Totuşi intuiţia fundamentală a Clubului de la Roma - potrivit căreia noi trăim şi muncim intr-un ecosistem global limitat, cu resurse şi capacităţi epuizabile - ne provoacă din nou.
Lumea nu este preocupată astăzi de "limitele creşterii", dar conştientizarea consecinţelor acestei creşteri asupra climatului Terrei şi a ecosistemului a devenit predominantă. China, de exemplu, are nevoie de o rată a creşterii anuale de 10% pentru a face faţă problemelor economice, sociale şi ecologice. Nu ar fi nimic nemaipomenit in privinţa acestui lucru dacă aceasta s-ar fi comparat cu Luxembourgul sau Singapore. Dar China are o populaţie de 1,3 miliarde de oameni. De aceea consecinţele creşterii sale economice sunt mult mai serioase.
CU OCHII PE EST. Cererea globală pentru energie, materie neprelucrată şi hrană este influenţată tot mai mult de creşterea cererii din China şi India, care au o populaţie totală de 2,5 miliarde de locuitori. Alte ţări mari şi cu populaţie in creştere din Asia şi America de Sud urmează in aceiaşi paşi uriaşi China şi India. Preţurile care cresc constant la materia neprelucrată, la produsele agricole şi la energie reflectă deja temerile legate de crizele din viitor.
Aceste consecinţe nedorite ale expansiunii pieţelor internaţionale au căpătat proporţii alarmante intr-o perioadă relativ scurtă. China este pe cale, anul acesta sau următorul, să depăşească Statele Unite ca cel mai mare poluator cu CO2 din lume, chiar dacă emisiile pe cap de locuitor sunt de numai o cincime sau poate mai puţin decăt nivelul din SUA. Cum va arăta lumea atunci cănd China va reduce această diferenţă la jumătate? Iar India ii urmează indeaproape in ceea ce priveşte nivelul emisiilor sale de carbon.
Va fi capabil ecosistemul global să absoarbă aceşti poluanţi adiţionali fără schimbări considerabile in ecosferă? Cu siguranţă că nu, aşa cum avertizează majoritatea climatologilor. Aceste informaţii fundamentale sunt cunoscute de mult timp şi doar căţiva sunt cei care neagă faptul că schimbările climatice rapide sunt cauzate de măna omului. Din dezbaterile bizare despre schimbările climatice se poate deduce că lumea are nevoie mai degrabă de o schimbare in starea ei politică şi psihologică, decăt de o transformare socială şi economică profundă. Astfel că, in ciuda marii retorici, s-au făcut foarte puţine lucruri. Ţările continuă să se dezvolte an de an. Statele Unite aproape că s-au retras din lupta globală cu poluarea şi, printr-o creştere necontrolată, şi-au consolidat poziţia pe podiumul celor mai mari poluatori din lume. Acelaşi model se aplică şi in cazul Europei şi al Japoniei, deşi asta se intămplă la o scară mai mică. Din perspectiva acestei provocări globale, ţările membre G8, care sunt şi cele mai mari poluatoare ale lumii, au luat o decizie eroică, şi anume că "vor examina serios" posibilitatea reducerii emisiilor lor la jumătate pănă in anul 2050. Intr-adevăr, rămăne de văzut dacă Uniunea Europeană va fi capabilă să-şi indeplinească promisiunea de reducere a emisiilor de dioxid de carbon cu 20%-30% pănă in 2020. Pănă acum, UE nu prea a găsit căi practice să facă asta.
Dar soluţia la provocarea schimbărilor climatice globale este limpede. Singura şansă de imbunătăţire constă in decuplarea creşterii economice de consumul de energie şi emisii. Acest lucru trebuie să se intămple in ţările a căror populaţie este in continuă creştere şi imediat in statele industrializate tradiţionale.
O asemenea decuplare este posibilă doar dacă noi vom conştientiza că poluarea costă. Nu mai putem continua să subvenţionăm creşterea economică şi standardele de viaţă in detrimentul mediului inconjurător global. Populaţia lumii a devenit pur şi simplu prea mare ca să ne mai permitem asta.
PIAŢĂ GLOBALĂ A EMISIILOR. Ca să scăpăm de această iluzie avem nevoie să creăm o piaţă globală a emisiilor - acesta este incă un scop cu bătaie foarte lungă. Acest lucru presupune şi o eficientizare mai mare a energiei, ceea ce inseamnă mai puţină irosire a producţiei de energie şi a consumului de energie. Creşterea preţurilor la energie deja se indreaptă spre această direcţie. In cele din urmă, este nevoie mai degrabă de o breşă tehnologică şi politico-economică in favoarea energiei regenerabile, decăt de o intoarcere la puterea nucleară sau la cărbune. In esenţă, ne confruntăm cu o triplă provocare in privinţa acestei noi revoluţii industriale "verzi". A face faţă acestei provocări globale presupune, de asemenea, şi o oportunitate imensă de care trebuie să profităm - cea a unui viitor prosper şi a justiţiei sociale.
Desigur că vor pierde mult in timp ce noi vom face aceste schimbări. Ei nu vor accepta pierderea puterii fără luptă. Deocamdată se pare că ei au incă dominaţia, dovadă că există mai multe vorbe decăt acţiuni. Tocmai acest lucru trebuie schimbat.
Copyright: Project Syndicate/
Institute for Human Sciences, 2007
foto: Aris Messinis/AFP PHOTO/MEDIAFAX
