De-a lungul anilor, oamenii de ştiinţă au căutat să depăşească latura fiziologică a studiului plantelor, unii dintre ei considerând că aceste informaţii nu sunt de ajuns pentru domeniul biologiei.
De-a lungul anilor, oamenii de ştiinţă au căutat să depăşească latura fiziologică a studiului plantelor, unii dintre ei considerând că aceste informaţii nu sunt de ajuns pentru domeniul biologiei.
CERCETĂRI. Deşi contestate cu argumente fizice de către mulţi alţi
cercetători, informaţiile privind latura afectivă a plantelor, publicate în
lucrări de ştiinţă mai mult sau mai puţin celebre, au revoluţionat sau cel puţin
răzvrătit, de-a lungul timpului, lumea botanicii. În cadrul studiului privind
percepţia plantelor, privit din punctul de vedere al unui fenomen paranormal, cîţiva
cercetători au ajuns la concluzia că plantele pot fi conştiente, pot simţi
durere sau emoţii, şi, nu în ultimul rînd, au capacitatea de a comunica afectiv
cu oamenii.
TEORII BIZARE. Prima
noţiune legată de capacitatea afectivă a plantelor a fost dată la sfîrşitul
secolului al XVIII-lea de către profesorul german Gustav Fechner. El credea că
acestea se pot manifesta emotiv şi oamenii pot influenţa viaţa plantei dacă
stau de vorbă cu ea şi dacă îi acordă atenţie şi afecţiune. La începutul
secolului al XX-lea, biologul Raoul France lansa o altă teorie, conform
căreia plantele au o mişcare asemănătoare corpului animalelor, aceasta nefiind însă
sesizată din cauza timpului mult mai îndelungat în care se petrece.
COMUNICARE MENTALĂ. Teoria care a şocat domeniul botanicii, la jumătatea
secolului al XX-lea, aparţine cercetătorului american Cleve Backster, această
ipoteză nefiind însă acceptată de cercul oamenilor de ştiinţă. Cercetările sale
au avut la bază principiul conform căruia plantele pot comunica “mental” cu
alte forme de viaţă. Primul experiment care l-a determinat să aprofundeze
aceste studii a fost efectuat dintr-o simplă curiozitate: a încercat să măsoare,
cu ajutorul unui poligraf, timpul necesar apei să urce de la rădăcina unui
filodendron pînă la frunze.
SURPRIZĂ. A
descoperit însă că poligraful înregistra o curbă galvanică generată de plantă
cel puţin ciudată. Backster, specialist în testele poligraf din cadrul Agenţiei
Centrale de Informaţia a SUA (CIA), a sesizat înregistrarea ca fiind asemănătoare
cu a cea a unui sentiment de entuziasm la oameni. Încîntat de această
descoperire, a continuat studiile aplicând electrozi pe frunzele plantei supusă
ulterior la teste precum opărirea într-o cană cu cafea dar… planta “s-a
plictisit” şi nu a mai arătat o altă reacţie. Cel puţin nu la aceste teste…
Prin foc
Cleve Backster a continuat să creadă în noua sa descoperire şi a hotărît să ameninţe planta cu focul. Însă, pînă să apuce să aprindă bricheta, a sesizat o altă înregistrare alarmantă a ritmului poligrafului, pe care a asociat-o su sentimentul uman de teamă. Acest lucru l-a convins de faptul că plantele pot simţi gîndurile, la baza acestei comunicaţii nefiind nici un contact fizic. În plus, conform cercetărilor sale, atunci cînd s-a apropiat, ulterior, cu flacăra de frunzele plantei, poligraful nu a mai înregistrat nici o altă deviaţie de ritm, planta nemaiavând nici o “reacţie”, chiar dacă omul de ştiinţă ducea la capăt acţiunea. Din experienţe în experienţe, Cleve Backster a devenit absolut convins că teoria sa este una cît se poate de clară: plantele simt intenţia oamenilor.
Crimă
Backster a continuat seria testelor, de data aceasta implicând şi subiecţi umani. Şase persoane au fost legate la ochi, apoi au scos fiecare dintr-o pălărie, pregătită de cercetător, cîte o foaie de hîrtie împăturită. Pe una dintre aceste foi exista comanda de a ucide una dintre cele două plante aşezate într-o cameră alăturată. După terminarea experimentului, Backster, care nu cunoştea “criminalul”, a studiat, tot cu ajutorul poligrafului, reacţia plantei-martoră. Spre surprinderea tuturor, el a reuşit să identifice persoana care a săvîrşit “crima” în urma rezultatelor oferite de instrumentul cu electrozi aplicaţi pe frunzele plantei. Conform teoriei omului de ştiinţă, planta-martor a suferit o reacţie care, în termeni umani s-ar traduce “frică”, în momentul apropierii celui care a omorît planta vecină.