Şi plantele pot avea sentimente

De-a lungul anilor, oamenii de ştiinţă au căutat să depăşească latura fiziologică a studiului plantelor, unii dintre ei considerând că aceste informaţii nu sunt de ajuns pentru domeniul biologiei.

De-a lungul anilor, oamenii de ştiinţă au căutat să depăşească latura fiziologică a studiului plantelor, unii dintre ei considerând că aceste informaţii nu sunt de ajuns pentru domeniul biologiei.

CERCETĂRI. Deşi contestate cu argumente fizice de către mulţi alţi cercetători, informaţiile privind latura afectivă a plantelor, publicate în lucrări de ştiinţă mai mult sau mai puţin celebre, au revoluţionat sau cel puţin răzvrătit, de-a lungul timpului, lumea botanicii. În cadrul studiului privind percepţia plantelor, privit din punctul de vedere al unui fenomen paranormal, cîţiva cercetători au ajuns la concluzia că plantele pot fi conştiente, pot simţi durere sau emoţii, şi, nu în ultimul rînd, au capacitatea de a comunica afectiv cu oamenii.

TEORII BIZARE. Prima noţiune legată de capacitatea afectivă a plantelor a fost dată la sfîrşitul secolului al XVIII-lea de către profesorul german Gustav Fechner. El credea că acestea se pot manifesta emotiv şi oamenii pot influenţa viaţa plantei dacă stau de vorbă cu ea şi dacă îi acordă atenţie şi afecţiune. La începutul secolului al XX-lea, biologul Raoul France lansa o altă teorie, conform căreia plantele au o mişcare asemănătoare corpului animalelor, aceasta nefiind însă sesizată din cauza timpului mult mai îndelungat în care se petrece.

COMUNICARE MENTALĂ. Teoria care a şocat domeniul botanicii, la jumătatea secolului al XX-lea, aparţine cercetătorului american Cleve Backster, această ipoteză nefiind însă acceptată de cercul oamenilor de ştiinţă. Cercetările sale au avut la bază principiul conform căruia plantele pot comunica “mental” cu alte forme de viaţă. Primul experiment care l-a determinat să aprofundeze aceste studii a fost efectuat dintr-o simplă curiozitate: a încercat să măsoare, cu ajutorul unui poligraf, timpul necesar apei să urce de la rădăcina unui filodendron pînă la frunze.

SURPRIZĂ. A descoperit însă că poligraful înregistra o curbă galvanică generată de plantă cel puţin ciudată. Backster, specialist în testele poligraf din cadrul Agenţiei Centrale de Informaţia a SUA (CIA), a sesizat înregistrarea ca fiind asemănătoare cu a cea a unui sentiment de entuziasm la oameni. Încîntat de această descoperire, a continuat studiile aplicând electrozi pe frunzele plantei supusă ulterior la teste precum opărirea într-o cană cu cafea dar… planta “s-a plictisit” şi nu a mai arătat o altă reacţie. Cel puţin nu la aceste teste…

Citește pe Antena3.ro

Ce locuri poți să vizitezi în Maramureș dacă mergi de Crăciun sau Revelion în 2024. Cele mai frumoase obiective turistice iarna

Prin foc

Cleve Backster a continuat să creadă în noua sa descoperire şi a hotărît să ameninţe planta cu focul. Însă, pînă să apuce să aprindă bricheta, a sesizat o altă înregistrare alarmantă a ritmului poligrafului, pe care a asociat-o su sentimentul uman de teamă. Acest lucru l-a convins de faptul că plantele pot simţi gîndurile, la baza acestei comunicaţii nefiind nici un contact fizic. În plus, conform cercetărilor sale, atunci cînd s-a apropiat, ulterior, cu flacăra de frunzele plantei, poligraful nu a mai înregistrat nici o altă deviaţie de ritm, planta nemaiavând nici o “reacţie”, chiar dacă omul de ştiinţă ducea la capăt acţiunea. Din experienţe în experienţe, Cleve Backster a devenit absolut convins că teoria sa este una cît se poate de clară: plantele simt intenţia oamenilor.

Crimă

Backster a continuat seria testelor, de data aceasta implicând şi subiecţi umani. Şase persoane au fost legate la ochi, apoi au scos fiecare dintr-o pălărie, pregătită de cercetător, cîte o foaie de hîrtie împăturită. Pe una dintre aceste foi exista comanda de a ucide una dintre cele două plante aşezate într-o cameră alătu­rată. După terminarea experimentului, Backster, care nu cunoştea “criminalul”, a studiat, tot cu ajutorul poligrafului, reacţia plantei-martoră. Spre surprinderea tutu­ror, el a reuşit să identifice persoana care a săvîrşit “crima” în urma rezultatelor oferite de instrumentul cu electrozi aplicaţi pe frunzele plantei. Conform teoriei omului de ştiinţă, planta-martor a suferit o reacţie care, în termeni umani s-ar traduce “frică”, în momentul apropierii celui care a omorît planta vecină.