Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Relatarea din Biblie
Profetul, condus de Dumnezeu, ar fi ridicat toiagul peste Marea Roșie, provocând despărțirea apelor, ceea ce a permis poporului său să traverseze pe uscat. Însă faraonul și armata sa, care îi urmăreau pe evrei au pierit înecați, apele revenind după traversarea acestora. Povestea este scrisă în Vechiul Testament (Exodul 14: 19-31).
„Când israeliții au ajuns la Marea Roșie, Moise și-a întins mâna și apele s-au despărțit, permițându-le urmașilor săi să treacă în siguranță. Egiptenii i-au urmărit, dar Dumnezeu i-a poruncit din nou lui Moise să-și întindă mâna, și marea a înghițit armata”, notează Galeria Națională din Londra.
În relatarea biblică se menționează că, după ce a trimis cele șapte plăgi asupra Egiptului, Moise i-a condus pe israeliți în pustiu, în căutarea țării promise. Aceștia s-au trezit prinși între armata faraonului și Marea Roșie.
Reprezentările din filme, precum „Cele zece porunci” sau „Prințul Egiptului”, îl arată pe Moise poruncind apelor Mării Roșii să se deschidă suficient de mult pentru ca israeliții să poată traversa.
Ce spune știința
Cercetătorii au emis ipoteza că ar pfi putut exista un fenomen natural care a provocat despărțirea Mării Roșii și susțin că adevăratul miracol ar fi fost sincronizarea acestuia cu fuga israeliților.
Teoria este susținută de modele computerizate care indică faptul că un vânt puternic, de 62 de mile pe oră (100 km/h), suflând din direcția potrivită ar fi putut deschide un canal de 3 mile (5 km) lățime prin apă.
Pe măsură ce viteza vântului ar fi scăzut, apele s-ar fi întors cu viteza unui tsunami, ceea ce ar fi înecat armata egipteană.
Citește pe Antena3.ro
„Traversarea Mării Roșii este un fenomen supranatural care include o componentă naturală. Miracolul constă în sincronizare”, spune Carl Drews, oceanograf la Centrul Național de Cercetări Atmosferice pentru MailOnline.
Fost șef științific al Administrației Naționale Oceanice și Atmosferice, acesta este de părere că profetul ar fi putut folosi cunoștințele sale despre maree pentru a fugi din Egipt, aspect susținut și de Biblie: „Domnul a făcut marea să se retragă printr-un vânt puternic de est, care a suflat toată noaptea și a uscat marea, iar apele s-au despărțit”.
Unii experți susțin că mențiunea unui vânt puternic este esențială pentru a înțelege cum au raversa evreii Moise Marea Roșie.
„Moise a trăit în sălbăticia din apropiere în primii ani ai vieții sale și știa pe unde traversau caravanele Marea Roșie la reflux. Cunoștea cerul nocturn și metodele antice de prezicere a mareelor, bazate pe poziția Lunii pe cer și pe gradul ei de plenitudine”, explică dr. Parker, într-un articol pentru Wall Street Journal.
Totodată, egiptenii trăiau pe malul Nilului, unde nu existau maree, și nu cunoșteau nimic despre mări, ceea ce a dus la moartea soldaților provocaă de forțele naturii când mareea s-a întors.
Care a fost direcția vântului
O problemă este însă direcția vântului, care în Bibilie spunea că provenea dinspre est.
„Când un vânt puternic suflă dinspre capul golfului spre sud timp de aproximativ o zi, apa este împinsă spre mare, expunând astfel fundul care era anterior sub apă”, spune prof. Nathan Paldor, oceanograf la Universitatea Ebraică din Ierusalim pentru MailOnline.
Calculele profesorului arată că un vânt care suflă cu viteze între 65 și 70 km/oră (40-45 mph) din nord-vest ar fi putut crea o astfel de cale pentru israeliți în fuga lor din Egipt.
Un vânt în condițiile menționate, care a suflat o noapte întreagă, ar fi putut împinge apele mării înapoi cu până la o milă. De asemenea, ar fi scăzut nivelul mării cu aproximativ 3 metri și ar fi permis israeliților să se deplaseze pe fundul mării pe o creastă subacvatică.
În lucrarea sa de cercetare, profesorul Paldor susține că descrierea originală în ebraică este „Rauch kadim”, care poate însemna fie nord-est, fie sud-est. Este posibil, de asemenea, ca direcția reală să se fi pierdut la traducere, la un moment dat, notează useit.ro.
