Sufletul furat de hîrtie

Termenul "fotografie" provine din grecescul "photos", care înseamnă lumină, şi "graphe" – a re­pre­zenta grafic. La apariţia sa, în secolul al XIX-lea, fotografia înregistra imaginea lumii pe hîrtie.

Termenul "fotografie" provine din grecescul "photos", care înseamnă lumină, şi "graphe" – a re­pre­zenta grafic. La apariţia sa, în secolul al XIX-lea, fotografia înregistra imaginea lumii pe hîrtie.

Pentru prima fotografie a fost nevoie de utilizarea unor cunoştinţe dezvoltate pe parcursul a aproape zece secole, deoarece tehnica imprimării imagi­nii pe un suport este rezultatul îmbinării mai multor descoperiri.  

Camera obscură, inventată în secolul al X-lea de fizicianul şi matematicianul arab Ibn al-Haytham, a fost utilizată în seco­lul al XVI-lea de marii artişti ai Renaşterii, precum Leonardo da Vinci sau Michelangelo, pentru a observa imaginile din perspectivă liniară (tehnică artistică inventată în Italia secolului al XIV-lea de arhitectul Filippo Brunelleschi. Este un sistem identic cu cel care defineşte spaţiul într-o fotografie şi în care observaţia se face cu un singur ochi – n.r.). La începutul secolului al XVIII-lea, profesorul german Johann Schulze demonstra că sărurile de argint se înnegresc sub acţiunea luminii solare, iar la sfîrşitul aceluiaşi secol chimistul Thomas Wedgwood obţinea, cu ajutorul camerei obscure, siluete ale obiectelor prin contactul cu hîrtie acoperită cu nitrat de argint, fără a reuşi însă să le fixeze. În 1819, John Herschel descoperea proprietăţile trisulfatului de sodiu, substanţă care avea să devină fixa­torul necesar pentru păstrarea imaginii pe suportul imprimat. Lui Herschel îi sînt atribuiţi, pentru întîia dată, termenii "fotografie" (abia în anul 1839), "negativ" şi "instantanee", el fiind, totodată, primul care a obţinut negative pe sticlă.  

ÎNCEPUTUL. Prima fotografie, stabilă din punct de vedere al imaginii, a fost obţinută,  în jurul anului 1820 către fizicianul francez Joseph Nicéphore Niépce, în încercarea de a îmbunătăţi tehnica litografierii, descoperită la sfîrşitul secolului anterior. El a expus timp de opt ore o placă de cositor acoperită cu bitum introdusă în camera obscură, obţinînd prima imagine, ce-i drept neclară, a unei clădiri. După moartea sa, în 1833, fizicianul Louis Daguerre, care lucra împreună cu Niépce pentru a perfecţiona tehnica obţinerii imaginilor permanente, a făcut o nouă descoperire. Daguerre acoperea plăcile de cupru cu iodură de argint în loc de bitum, aflînd astfel că, după expunere, tratarea cu vapori de mercur a acestora în urma expunerii, imaginea obţinută devenea clară. A mai fost necesară doar descoperirea efectului spălării plăcii cu o soluţie salină pentru ca imaginea să nu se mai înnegrească în timp. Procedeul a primit numele de "daghereotip", fiind prezentat public în anul 1839 de Academia Franceză de Ştiinţe.
 
CONFLICT. Această nouă invenţie era însă similară cu procedeul, denumit "desen fotogenic", descoperit de cercetătorul englez William Talbot. Spre deosebire de Daguerre, englezul trata o foaie de hîrtie cu clorură de argint şi, după expunerea în camera obscură, producea o imagine cu tonuri inversate, cunoscut sub denumirea de "negativ". Pozitivul era obţinut apoi prin contactul negativului cu o altă foaie de hîrtie, însă Talbot a obţinut o soluţie de fixare abia după trecerea unei luni de la publicarea procedeului lui Daguerre. Deşi invenţia lui Talbot nu a învins popularitatea "daghereotipului", ea a primit denumirea de "calotipie" şi, ulterior, a constituit principiul de bază al filmului modern, prin proprietatea de a produce mai multe copii de pe acelaşi negativ.   

RĂSPÎNDIRE. Pe par­cursul trecerii timpului, fotografia a devenit un obiect extrem de căutat, primul motiv fiind costul scăzut al obţinerii imaginilor, în special a portretelor şi fotografiilor de familie, preţul fiind mult mai mic decît al unei imagini pictate şi timpul necesar pentru imortalizare mult mai scurt. Ulterior, fotografia a fost preluată şi de mass-media ca instrument des folosit pentru sensibilizarea publicului. Prima fotografie color permanentă a fost obţinută în 1861 de fizicianul scoţian James Maxwell. La sfîrşitul secolului al XIX-lea, tehnica fotografică devenise extrem de răspîndită şi peste Ocean, în Statele Unite, nu însă fără a fi înconjurată de riscuri. Unul dintre primii fotografi care a folosit bliţul, Jacob August Riis, au cauzat cîteva incendii  în casa în care lucra şi chiar şi-a aprins hainele o dată din cauza acestei invenţii care, în acele vremuri, era construită dintr-o tigaie în care se aprindea pulbere de magneziu.