Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Hulit peste tot şi considerat, alături de alcool, "un drog” acceptat oficial, tutunul a ajuns de ani buni, o prezentă cotidiană în viaţa omenirii. Studiile specialiştilor arată că, la ora actuală, peste 50% dintre pământeni fumează. Iar ei consumă anual peste 3.500 de miliarde de ţigări.
Iar cifrele aceloraşi statistici sunt de-a dreptul cutremurătoare. Se estimează că în acest moment, doar în Europa, 1,2 milioane de oameni mor anual din cauza unor boli provocate de fumat. De asemenea, se estimează că, în 2030, numărul acestor victime se va ridica la peste 10 milioane. Cum s-a ajuns aici? Cum se face că acest ucigaş în serie şi la nivel plenetar circulă liber prin lume? Consumul de tutun are în spate o istorie lungă cu episoade uneori dramatice, alte ori de-a dreptul comice.
Intrat în contact cu şamanii din junglele amazoniene, antropologul Jeremy Narby a relatat că băştinaşii de acolo consideră tutunul o plantă sacră. O plantă folosită, de mii de ani, în ritualurile religioase dar şi ca medicament, sub formă de fiertură foarte concentrată.
Oficial, istoria fumatului începe însă la sfârşitul secolului al XV-lea, la scurt timp după descoperirea Americii. Iar prima consemnare a "viciului” îi aparţine lui Cristofor Columb însuşi. Ajuns în insula care mai târziu avea să fie numită Cuba, exploratorul a relatat că populaţia indigenă foloseşte nişte pipe din bambus, prin care inspiră fumul rezultat din frunzele unei plante pe care băştinaşii o numeau "tabac”. În anii care au urmat, mateloţii lui Columb au preluat acest obicei pe care l-au adus cu ei când s-au întors acasă, în Europa. Iar la începutul secolului al XVl-lea s-a înregistrat şi prima victimă a fumatului. Ajuns acasă, Diego Rodrighez, unul dintre marinarii lui Columb şi-a adus cu el frunze de tutun pe care le-a fumat de faţă cu familia. Decizie extrem de neinspirată. Şi asta pentru că nevastă-sa l-a reclamat autorităţilor că "înghite foc şi scoate fum pe nas”. O acuzaţie extrem de gravă care, într-o Spanie abia scăpată de controlul Inchiziţiei, i-a adus o condamnare la zece ani de muncă silnică, sub acuzaţia că ar fi avut legături cu diavolul. Dar asta nu a impiedicat tutunul "să cucerească” Europa.
În 1558, Jean Nicot, ambasadorul francez la Lisabona, i-a trimis tutun Caterinei de Medicis căreia i l-a recomandat pentru calităţile sale medicinale. De altfel, în acea perioadă această plantă încă exotică era considerat un leac bun pentru majoritatea bolilor. Motiv pentru care în lumea bună i se mai spunea şi "Herba sancta”, adică "iarba sfântă”. Cu toate acestea, au existat şi locuri în care tutunul nu a fost la fel de bine primit.
Pedepse pentru fumat
Încă de pe atunci oamenii au început să-şi dea seama că tutunul are efecte devastatoare asupra sănătăţii. Motiv pentru care în diverse ţari europene au început să fie luate măsuri care, uneori, puteau fi deosebit de aspre. În Anglia secolelor XVl-XVll, pedepsele aplicate fumătorilor putea ajunge până la decapitare. Iar pentru a-i speria pe care ar fi dorită să practice acest viciu, capetele celor executaţi erau expuse în public, cu pipa în gură.
Tot pe atunci, în lupta antitabacică s-a implicat şi Vaticanul, iar papa Urban al Vlll-lea i-a excomunicat pe cei care fumau în biserici. În Rusia, unde obiceiul de a fuma a ajuns prin secolul al XVll-lea, dar la început, autorităţile au fost şi acolo deosebit de aspre. Fumatul, dar şi comerţul cu tutun erau pedepsite cu 60 de lovituri de bici. În caz de recidivă, pedeapsa consta în tăierea nasului şi deportarea. Iar dacă nefericitul persista în acest obicei diavolesc, ajungea să fie condamnat la moarte şi executat. De altfel şi în zilele noastre în lumea ortodoxă tutunul este considerat "iarba dracului”. Există şi acum expresia "fumezi ca un turc”. Expresie care nu a reflectat întotdeauna adevărul: sultanul Murad al lX-lea a interzis fumatul. Iar cei care încălcau opreliştea erau pedepsiţi prin tăierea buzelor.
Astfel de pedepse, oricât de dure ar fi fost ele, nu au împiedicat însă răspândirea tutunului în lume. Primul care s-a gândit să tragă un folos de pe urma acestui viciu a fost Napoleon care, în 1811 a instaurat în Franţa monopolul de stat asupra afacerilor cu tutun. Moment din care comerţul cu acest articol, oricum ar fi el considerat, a devenit o sursă de venituri extrem de consistente.
În zilele noastre...
Acum, în zilele noastre, cercetările medicale au demonstrat nocivitatea tutunului, oricare ar fi modalitatea de a-l consuma. Cu atât mai mult cu cât în ultimii ani se constată că din ce în ce mai mulţi oameni se apucă de fumat încă din copilărie. Iar studiile arată că dintre cei care deprind obiceiul fumatului la vârsta de 12-14 ani, doar o treime vor apuca să trăiască până la 65 de ani. Iar restul, de fapt marea lor majoritate, va muri înainte de a atinge această vârstă, datorită unor boli grave.
