Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Sfidaţi de Toshiba, cu al lor TG01 cu procesor de 1 GHz, mult mai experimentaţi în ale telefoanelor mobile, cei de la HTC nu s-au lăsat mai prejos, lansând pe piaţă "tăticul" smartphone-ului: HTC HD2.
HD2, telefon bazat pe sistemul de operare Windows 6.5, a cucerit şi piaţa românească, impresionând mai la toate capitolele, dar punând destule probleme utilizatorului, mai ales din cauza dimensiunilor. Cei 4,3 inci ai săi îl fac lider la capitolul navigare pe net sau utilizare de soft de navigaţie, dar blestem la capitolul "transport".
Ţinut în mână sau pe birou, HTC HD2 nu poate fi considerat altfel decât telefonul ideal, care pune la dispoziţie absolut tot ce este necesar unui om activ şi cu o nevoie crescută de a-şi căra la spinare întreg biroul. Dar tocmai omul acela se deplasează, îşi petrece mult timp în maşină, iar dimensiunile impresionante ale telefonului îi fac imposibilă purtarea lui în buzunar şi incomodă cea la brâu. Asta nu înseamnă că HD2 se adresează mai mult unui public feminin şi mai ales genţilor acestuia.
Aşa cum baba suferă pentru frumuseţe, şi bărbatul care îi cunoaşte valoarea şi puterea unui astfel de telefon găseşte până la urmă soluţii pentru a-şi ţine aproape ajutorul de nădejde.
Noul produs marca HTC este, aşadar, lider la capitolul ecran tactil, dar nici cu procesorul său Snapdragon la 1 GHz nu mi-e teamă că are concurenţă. Unde mai pui că, prin adoptarea unei interfeţe prietenoase, TouchFlo 3D, parcă şi Windows Mobile 6.5 a devenit mai suportabil. Nu însă suficient, să fim bine înţeleşi. Nici măcar HD2 nu este iPhone-killer. Plimbatul degetelor pe ecranul tactil este o plăcere, până când e vorba despre scrierea mesajelor şi navigarea pe net.
Chiar dacă dintre toate smartphone-urile cu sistemul de operare de la Microsoft acesta este cel mai reuşit exemplar, tot am avut probleme în nimerirea literei dorite şi am înregistrat un delay considerabil la redactarea-viteză, unde mă consider destul de competentă. Ah, şi m-a mai enervat ceva: Explorer-ul. Când am utilizat Opera 9.5, totul parcă a devenit prietenos, dar cu Internet Explorer n-am simţit mare diferenţă între HD2 şi precedentele, în materie de navigare.
Interfaţa te duce automat cu gândul la Hero, drăgălaşul exemplar pe bază de Android al celor de la HTC. Dar diferenţa dintre cele două constă în lipsa widget-urilor de pe ecranul de aşteptare la HD2. Nu cred să fi existat cineva care să nu fi observat animaţia folosită pentru afişarea prognozei meteo de cei de la HTC. Picăturile de ploaie şi ştergătorul virtual de ecran fac deliciul utilizatorului, iar fulgii de nea probabil că la ora asta îl scot din minţi, mai ales dacă sunt dublaţi de existenţa unora reali...
În cutie, producătorul a strecurat un card microSD de 2 GB şi o husă elegantă şi rezistentă, dar parcă imprecis calibrată. Am avut dificultăţi în a introduce şi a scoate telefonul din husă în toată perioada testării lui HD2, adică peste o săptămână.
Deşi mai mare decât iPhone (mai lat cu 5 mm), HD2 este foarte subţire, are 11 mm grosime şi nu foarte greu, pentru un asemenea exemplar: 157 de grame. Ecranul generos ocupă aproape integral partea frontală, care mai deţine şi cinci taste de comenzi rapide, printre care şi celebra "înapoi".
Ce pare oarecum neverosimil este camera foto/video (5 MP), care este ieşită în afară şi lipsită de protecţie, ceea ce mă face să mă întreb cât de rezistentă poate fi la zgârieturi. Deranjant este şi faptul că telefonul dispune de un port microUSB, nu mini, cum ne-am cam obişnuit. Ce te faci când te lasă baltă bateria şi nu ai în preajmă microUSB-uri, ci eşti înconjurat doar de mini? Încă ceva lipsă la inventar, la prima vedere: buton dedicat camerei foto (din ce în ce mai des remarc această lipsă, dar nu cred că este cineva încântat de această găselniţă a producătorilor).
Bazându-se pe touch-ul capacitiv, nu rezistiv, HD2 nu este echipat cu stylus, supunându-se dezmierdărilor degetelor posesorului.
Bateria, de 1.230 mAh, rezistă binişor la tăvăleală, în ciuda ecranului-monstru (două zile full, la utilizare intensă, pentru un telefon cu astfel de dimensiuni şi dotări, mi se par rezonabile).
N-am avut probleme cu semnalul, ceea ce este şi normal, pentru un telefon cu asemenea pretenţii. Cum era şi normal, HD2 vine şi cu receptor GPS, ba chiar şi cu o aplicaţie Copilor Live 8, care are o licenţă gratuită doar pentru 14 zile. Mărturisesc că n-am folosit-o, zgârcindu-mă, dar cunoscându-i pe cei de la HTC în materie de recepţie GPS nu îmi imaginez eventuale probleme la acest capitol, cu atât mai mult cu cât babanul HD2 are dimensiunile ideale pentru softul de navigaţie, scutindu-te de achiziţionarea unui dispozitiv dedicat pentru aceasta.
Galeria foto a ajuns din urmă modelul iPhone, fiind pregătită pentru multi-touch, navigarea şi zoom-ul cu ajutorul degetelor fiind o adevărată plăcere. HTC s-a inspirat de la iPhone şi la player-ul muzical, dar asta nu poate fi decât ceva de lăudat. Ce are în plus HD2 este radioul FM cu RDS, cu interfaţă atractivă.
Caracteristici
• Ecran: tactil, 4,3 inci, tehnologie capacitivă, 16 milioane de culori
• Sistem de operare: Windows Mobile 6.5
• Procesor: Qualcomm Snapdragon 1 GHz
• Cameră: autofocus, 5 MP, înregistrare video VGA (640x480 pixeli), cu 30 de secvenţe pe secundă. led
• Radio: FM, cu RDS
• Jack: 3,5 mm
• GPS: da, cu A-GPS
• Plusuri: multi-input, quad-band, 3G cu HSDPA la 7,2 Mbps, Wi-Fi
