Internet fara fir la Polul Nord

La 80 de kilometri distanta de Polul Nord a fost instalata prima retea de acces la Internet fara fir din regiunea arctica. Punctul de acces (hotspot) este folosit de exploratori pentru a pastra legatura cu restul lumii.

REZISTENT. Unul dintre notebook-urile utilizate de expeditie a fost dus direct la Polul Nord

Doi exploratori rusi au instalat primul hotspot (punct de acces public la Internet) in regiunea arctica, pe teritoriul taberei polare Barneo, localizata la aproximativ 80 km de "varful" polar nordic al planetei. Participantii la experimentul arctic au utilizat tehnologii wireless (fara fir) si echipamente bazate pe tehnologia Intel Centrino. In curand, tehnologiile wireless vor intra in functie la NP-33, singura statiune polara plutitoare din lume.

CONDITII EXTREME. Tabara Barneo este un complex de corturi localizat pe un bloc de gheata, la paralela 89 de grade nord. Tabara dispune de un sistem autonom de sustinere a vietii, cu generator diesel, care asigura incalzirea zonei locuite si sursa de energie electrica. Tabara este utilizata pentru a sustine misiuni stiintifice, ecologice, arheologice, biologice, tehnice sau de salvare in regiunea arctica si este una temporara. Intervalul de timp in care opereaza depinde de cat de repede se inrautateste vremea la Pol. De obicei, este functionala in aprilie, cand gheata prezinta conditii de siguranta, iar tabara dispune si de transport aerian prin Aeroportul Longier (Spitsbergen, Norvegia). Totusi, chiar si cele mai bune conditii meteo din tabara Barneo reprezinta valori extreme pentru dispozitivele computerizate. Temperatura aerului se ridica rareori mai sus de 30 de grade Celsius, valoare cu un impact negativ asupra display-urilor LCD si a bateriilor. In conditii de umiditate 85%, cand intre temperatura din exterior si cea din zonele locuite exista diferente semnificative, se formeaza imediat condens pe orice tip de componente ale dispozitivelor computerizate.

TEHNIC. Scopul expeditiei incheiate cu cateva zile in urma a fost acela de a demonstra ca tehnologiile moderne de comunicatii pot face fata celor mai diverse cerinte, chiar si in conditiile extreme ale regiunii arctice. Exploratorii au instalat un punct de acces 802.11 b/g (standard pentru retele fara fir), la "cartierul general", impreuna cu o retea WLAN (wireless LAN) alcatuita din trei notebook-uri IBM T41 si T42, bazate pe tehnologia Centrino. Reteaua putea fi accesata de orice vizitator al taberei care avea un laptop care suporta standardele wireless. Pentru a realiza legatura la Internet a fost folosit un telefon prin satelit Iridium.

DISTRACTIE. Sa nu va inchipuiti ca reteaua a fost construita in scopuri stiintifice. A fost folosita la fel de mult si pentru distractie. Unul dintre PC-uri a devenit biblioteca multimedia, stocand filme, muzica, jocuri si fotografii digitale. Toti utilizatorii retelei au avut acces gratuit la acest continut, care putea fi reprodus din orice punct al taberei, utilizand un dispozitiv conectat la retea, care solicita informatii de la dispozitivul pe care era stocata informatia. Astfel, locuitorii taberei au avut exact aceleasi posibilitati de comunicare si divertisment ca intr-o "locuinta digitala".