Războaiele informatice

Când vine vorba despre masive atacuri informatice (de tipul DDoS), efectele pot fi vizibile din orice punct de pe glob, pagubele pot fi estimate, dar de cele mai multe ori atacatorii rămân necunoscuţi. Aşa arată războaiele moderne, cu metode nesângeroase, care se pot aplica atât la nivelul unui stat, cât şi pentru o companie prezentă online.

Planuri de război cu tancuri mascate la graniţă pentru un atac asupra unui duşman mai mult, mai puţin pregătit sunt deja învechite. La fel şi tacticile sofisticate cu avioane sau marină. Poate depune mărturie Estonia, una din mândriile UE când vine vorba despre servicii de e-Guvernare (ocupă poziţia a V-a). Dar tocmai aici a fost "călcâiul lui Ahile", în 2007, atunci când ţara a fost pusă la pământ, în urma unui puternic atac informatic. Recent, Coreea de Sud si SUA au fost ţintele unor cyber-atacuri, care au vizat şi instituţii de stat, dar şi bănci.

Din butoane
Dar cazurile menţionate mai sus nu sunt chiar izolate. Experţii în securitate informatică arată că atât guvernele, cât şi corporaţiile au de-a face, zilnic, cu mii de atacuri informatice. Computere infectate, din tot globul, devin nişte maşinării zombie, în reţele care pot ajunge şi la câteva milioane de unităţi, gata oricând să se "năpustească" asupra unor anume adrese, să le blocheze, să le facă inaccesibile. În ceea ce priveşte identificarea atacatorilor într-un război informatic, aceasta este aproape imposibilă, arată prof. Peter Sommer de la Londom School of Economics. "Din experienţa mea, prin implicarea în investigarea unor atacuri informatice de diverse dimensiuni, adeseori prima impresie în descoperirea atacatorilor este eronată." În faţa unor asemenea ameninţări, guvernele occidentale, NATO încearcă să se apere investind milioane de euro în sisteme de securitate. Potrivit BBC, Anglia are două departamente specializate pentru asemenea atacuri, totalizând 40 de persoane. Un fleac în comparaţie cu personalul chinez de... 40.000 de angajaţi.