Jurnalul, eterna şi fascinanta poveste

Dragă Jurnalule, îţi mulţumesc că acum câţiva ani m-ai primit în familia ta, că mi-ai dat şansa să descopăr oameni minunaţi şi poveşti de viaţă incredibile, că m-ai făcut să înţeleg că în orice lucru, oricât ar părea de banal, se ascunde o poveste care merită aşternută pe hârtie. Iţi mulţumesc că m-ai facut să înţeleg ce mare putere stă în condeiul unui jurnalist, dar în acelaşi timp ce mare responsabilitate. Iţi mulţumesc că, la tine şi cu tine Jurnalule, aveam să înţeleg că presa se face şi cu sufletul, că poveştile nu mor dacă sunt scrise cu şi despre oameni, că în goana nebună după informaţii şi cancanuri care fac raiting şi care au devenit primordiale,  tu ţi-ai învăţat cititorul că se poate mai mult şi mai de calitate.

Iţi mulţumesc  că m-ai făcut să înţeleg că jurnalismul nu este doar aici şi acum, că între prima şi a doua ediţie a unui ziar se mai  poate schimba  o lume.
Vă mulţumesc, domnule Tucă, că aţi avut încredere în mine şi că m-aţi încurajat atunci când, poate,  nu descoperisem încă puterea şi fascinaţia de a face cu adevărat presă.

Iţi mulţumesc, Jurnalule, pentru emoţia pe care mi-ai dat-o atunci când mi-am vazut primul  articol publicat în paginile tale, pentru oamenii pe care mi-ai dat şansa să-i cunosc şi cu care am legat prietenii pe viaţă, pentru poveşti, pentru zâmbete, pentru bucurii, dar şi pentru lacrimi şi dezamăgiri, îti mulţumesc, JURNALUL NAŢIONAL, eterna şi fascinanta poveste…La mulţi ani!

Mara Răducanu,
Jurnalist