Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
La începutul vieții. Sau la începutul carierei. La școală sau aproape de examenele de maturitate. Sunt doar câteva dintre răspunsurile oferite de oamenii care au schimbat fața României în ultimii 25 de ani. Oameni politici, vedete, oameni de afaceri, inventatori, sportivi, medici etc. Cu toții au oferit informații despre ceea ce făceau în anul 1993, anul nașterii cotidianului Jurnalul.
Ştefan Bănică îşi lansa albumul de debut
Anul 1993 a însemnat un moment marcant în cariera regelui rock’n’roll-ului din România, chiar dacă acesta era deja cunoscut publicului după ce apăruse ca actor principal în filmul „Liceenii”. El şi-a lansat albumul de debut, intitulat „Un actor/ Un rock’n’roll”, dând startul unei cariere impresionante de muzician. De 25 de ani, Bănică e fenomen în rândul fetelor, deşi acum s-a aşezat la casa lui, alături de Lavinia Pârva.
Dan Capatos, ziarist
Până să ajungă om de televiziune şi să prezinte show-ul obraznic al Antenei 1, Dan Capatos a acti vat în presa scrisă. El era foarte slab, semn că făcea muncă de teren, iar podoaba capilară nu îi părăsise.
Citește pe Antena3.ro
Sorin Dimitriu: „Jurnalul, pepinieră de jurnaliști”
„În 1993 eram: – cadru didactic la Universitatea Politehnica București (Șef Lucrări Deformări Plastice); – președintele Consiliului de Dezvoltare al INDE și profesor (politici restructurare) la Institutul Național de Dezvoltare Economică (INDE). Este un MBA, pe baza acordului dintre Ministerul de Externe român și cel francez, realizat între ASE București și CNAM Paris; – vicepreședinte al Uniunii Balcanice a Metalurgiștilor. Este o structură formată din reprezentanții industriei metalurgice și ai mediului academic din țările balcanice și R. Moldova, Croația, Georgia; – director al Direcției Restructurare Selectivă pentru Industrie din cadrul Fondului Proprietății de Stat; – președintele Comitetului Național de Restructurare pentru Industrie.”
Mesaj pentru Jurnalul: Anii `90 au fost anii de frenezie ai cuvântului liber în România. Presa, asemenea întregii societăți, își căuta propriul drum, după succese și răsturnări răsunătoare - primele alegeri libere, efervescența apariției societății civile, miriada de organizații care vădeau nevoia de dialog și dezbatere, prima alternativă democratică la guvernare...
În context, apariția Jurnalului Național a marcat o nouă etapă a maturizării jurnalismului. Atunci, poate mai mult ca oricând altcândva în evoluția postdecembristă a României, jurnaliștii au arătat că valoarea pe care o prețuiesc este aceea a libertății, care presupune recunoașterea dreptului jurnalistului de a căuta informații și de a-și exprima opinia fără să fie îngrădit de vreo autoritate – politică, administrativă sau economică. Jurnalul Național este pepiniera în care au crescut unii dintre cei mai cunoscuți jurnaliști români, care au făcut carieră nu doar în presa scrisă, ci și la radio sau la televiziune. Din pozițiile publice pe care le-am deținut de-a lungul timpului au existat fără doar și poate momente când am împărtășit opinii diferite de cele exprimate de jurnaliști, dar la fel de multe au fost analizele economice pertinente pe care le-am putut citi în paginile Jurnalului Național. Și da, ceea ce a făcut Jurnalul Național este o operă de istorie scrisă a României, așa cum am cunoscut-o cu toții în ultimii 25 de ani. Procesul zilnic de descriere a istoriei este cel pe baza căruia ne vom reconstrui cu toții trecutul. Acum îi doresc Jurnalului Național să găsească puterea cuvântului drept care să-i ducă mai departe existența într-o viață și lungă și, mai ales, o viață sănătoasă.
