x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Jurnalul 25 de ani 1993. Anul în care s-a născut Jurnalul. Tu ce făceai acum 25 de ani? (2)

1993. Anul în care s-a născut Jurnalul. Tu ce făceai acum 25 de ani? (2)

08 Iun 2018   •   07:03
1993. Anul în care s-a născut Jurnalul. Tu ce făceai acum 25 de ani? (2)

La începutul vieții. Sau la începutul carierei. La școală sau aproape de examenele de maturitate. Sunt doar câteva dintre răspunsurile oferite de oamenii care au schimbat fața României în ultimii 25 de ani. Oameni politici, vedete, oameni de afaceri, inventatori, sportivi, medici etc. Cu toții au oferit informații despre ceea ce făceau în  anul 1993, anul nașterii cotidianului Jurnalul.

Delia Matache avea 11 ani şi asculta Micheal Jackson

Delia avea 11 ani în 1993 şi era elevă în clasa a VI-a. Celebra cântăreață era atunci la școala ”Dinu Lipatti”, unde studia pianul. ”Știu că ascultam Michael Jackson și Abba și cântam și dansam singură, în fața oglinzii. S-a întâmplat să fiu încurajată de mama, care a luat treaba asta în serios, așa că m-a înscris la o școală de specialitate, unde mi-am fixat bazele”, își amintește Delia, maestra coafurilor ciudate. Dar credeti că doar după ce a devenit vedetă a început Delia să apară cu părul aranjat în fel şi chip? Nu! Simpatica artistă purta de mică, la spectacolele de la gradiniţă, diferite aranjamente care o diferenţiau de ceilalţi copilaşi.

Simona Gherghe ieşea prima data din ţară în urmă cu 25 de ani

Simona Gherghe, moderatoarea emisiunii Acces Direct, şi-a amintit că, în 1993, a ieşit prima data din ţară. A stat la o familie din Franţa, unde s-a împrietenit cu o fată de vârsta ei.

"Eram în clasa a X-a când am dat prima dată ochii cu lumea civilizatată, într-o înfrăţire între doua licee. Aveam să merg într-un mic sat din Normandia, la o familie de francezi care aveau o fată de vârsta mea. Aşa am ajuns acasă la Alexandra. Era în '93, în vacanţa de Paste. Aveam mari emoţii, pentru că nu ştiam cum o să fie într-o casă străină, o ţară străină, o lume străină. Şi cu toate astea, Alexandra si familia ei m-au facut să mă simt minunat. Doi ani mai târziu, mi-a întors vizita. Am corespondat o vreme, apoi relaţia noastră de prietenie s-a întrerupt. Mulţi ani după aceea, ne-am regasit pe facebook. Alexandra se măritase şi era mamă a trei copii frumoşi”. După 22 de ani de la acele vremuri, cele două s-au revăzut: “N-am să uit acea după-amiază. Eram în Veules-les-Roses, un sătuc de vis. Ne-am dat întâlnire în parcare, aproape de plajă. Aveam emoţii, prietenii mei făceau pariuri în maşină în legătură cu momentul în care o să încep eu să plang (da, ştiu, sunt o plângăcioasă...). Şi am văzut-o. Venea umăr la umăr cu Andréa, fiica ei de 15 ani şi păreau mai degrabă surori. Ne-am îmbrăţişat îndelung, iar în spatele ochelarilor (ai mei de soare, ai ei de vedere) erau lacrimi. De emoţie, bucurie, fericire... Ne-am aşezat la o cafea şi am povestit. Şi ne-am promis că o să ne vedem mai des, că n-o să mai lăsam să treacă 22 de ani peste noi fără să ne mai întâlnim", a povestit Simona Gherghe .

Varujan Vosganian era la al doilea mandat

„Acum douăzeci și cinci de ani eram în România, așa cum am fost toată viața. Intram în cel de-al doilea mandat parlamentar, ca deputat din partea Uniunii Armenilor din România și lider al grupului parlamentar al minorităților naționale. Eram decepționat de rezultatul alegerilor din anul 1992, dar încrezător, totuși, că lucrurile se pot schimba. Deși nu eram înscris în niciun partid, liderul de atunci al Convenției Democratice din România, Emil Constantinescu, mă prezenta, în turneele în care îl însoțeam prin țară, ca pe unul dintre reprezentanții tinerei generații politice ce promovează democrația. În 1993 am avut și prilejul să-l cunosc îndeaproape pe Corneliu Coposu, care devenise senator. Îmi amintesc că în 1993 România a fost primită în Consiliul Europei și grupul nostru parlamentar, al minorităților naționale, a jucat un rol important în această decizie. Și-mi mai amintesc că atunci a luat ființă Radio Romantic.”

Mesaj pentru Jurnalul: Felicit echipa Jurnalului Național pentru că, într-o lume a abiguităților, a tergiversărilor și a jumătăților de măsură, reușește să-și continue proiectul început acum un sfert de veac, ceea ce în lumea de azi, pentru un cotidian, nu e deloc ușor. Și mă bucur că Jurnalul Național, dincolo de reflectarea unei vieți politice trecătoare, acordă spații ample dezbaterii marilor teme naționale și culturii românești. Vă urez un drum lung și drept pe mai departe! 

 

Anton Anton, ministrul Energiei

Acum 25 de ani eram conferențiar la Universitatea Tehnică de Construcții București. Eram șeful Laboratorului de Hidraulică și îmi aduc aminte că, în acea perioadă, începuse o reformă a planurilor de învățământ.

Și tot în 1993, pe lângă activitatea didactică, aveam și o intensă colaborare cu mediul de afaceri, reprezentat de companiile de apă din România. Ce mi-a rămas în minte, uitându-mă în urmă cu 25 de ani? Câteva evenimente, zic eu, importante, pentru că au inovat ambele domenii în care activam. În contextul reformei planurilor de învățământ a apărut ciclul de studii aprofundate în care se dezvoltau noi cursuri. În acea perioadă, pregătind anul universitar 1994-1995, am conceput cursurile de «gestiune și control ale sistemelor hidraulice» și cel de «transport al fluidelor», cursuri care au supraviețuit până astăzi.

În zona consultanței, 1993 a fost anul în care am început să promovez două subiecte importante care sunt astăzi consolidate tehnologic la toate companiile de apă din România. Și anume, am introdus primele pompe cu turație variabilă în țară și primele sisteme de monitorizare și dispecerizare a distribuției apei potabile.

Pe mine m-a interesat dintotdeauna economisirea energiei. Asta am predat și asta a fost preocuparea mea de o viață! Pompele cu turație variabilă economisesc până la 60% din energia dintr-un sistem. Și prima stație de pompare majoră a fost cea de la Grozăvești, pe al cărei concept l-am dezvoltat.

Mesaj pentru Jurnalul

Sunteți unul dintre ziarele pe care le-am citit nu atât cu regularitate cât cu plăcere și care mi-ați și îmbogățit biblioteca. Vă doresc viață lungă în mass-media din România și să deveniți o sursă de reper în corectitudinea publicistică.

 Dănuț Andrușcă, ministrul Economiei

„În anul 1993 eram în Neamț și lucram deja în sectorul privat, chiar pot spune că eram deja unul dintre tinerii antreprenori ai țării, pentru că administram o societate comercială care avea ca obiect producția de articole din cauciuc”

 Mesaj pentru Jurnalul:

Ziariștilor de la Jurnalul le doresc să nu-și piardă curajul, profesionalismul și echilibrul. Cititorilor  le doresc să rămână mereu aproape de o publicație care le merită timpul, banii și atenția. Jurnalului  îi urez viață lungă și prosperă și-i doresc să-și consolideze rolul de punct de reper în peisajul media românesc.

×
Subiecte în articol: simona gherghe delia matache