Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Marţi, 28 ianuarie, apare împreună cu Jurnalul Naţional cel de-al şaptelea volum al colecţiei “Mari pianişti”, Sviatoslav Richter. Volumul va fi însoţit de cea de-a doua cutie cadou pentru depozitarea următoarelor şase CD-uri.
După ce a învăţat elementele de bază ale muzicii de la tatăl său, Sviatoslav Richter Teofilovich a predat chiar el pianul şi a dat deja concerte publice chiar înainte de a intra la Conservatorul din Moscova, în 1937. În timp ce era încă student, Richter a câştigat premiul întâi la Concursul Uniunii tuturor artştilor interpreţi din 1945. Modul său de a cânta i-a adus un renume considerabil, şi atunci când a absolvit, în 1947 avea deja fani devotaţi. În 1949 el a câştigat mult râvnitul premiu Stalin.
În 1942, Richter interpretează în premieră Sonata nr 6 pentru pian a lui Sergei Prokofiev, prima piesa de acest gen compusă de acesta într-o perioadă lungă de timp şi prima pe care nu o cânta el însuşi. Rezultatul a fost un succes deplin atât pentru interpret cât şi pentru compozitor. Din acel moment Richter a devenit susţinătorul numarul 1 al muzicii lui Prokofiev interpretând în premieră sonatele 7 şi 9, cea din urmă fiindu-i dedicată.
Deşi faima excelenţei lui Richter (deşi ocazional a avut şi înregistrări de calitate slabă) s-a răspândit în afara Rusiei, angajamentele sale externe s-au limitat la ţările blocului estic (şi o dată în China), unde oficialităţile sovietice ştiau că există un risc redus de dezertare. Cu toate acestea, performanţa sa din 1958, Concertul numărul cinci de pian a lui Prokofiev cu Orchestra din Philadelphia (într-un turneu la Leningrad) a generat o emoţie atât de puternică, că în cele din urmă i s-a permis să facă un tur în Statele Unite, care a susţinut pe mai departe reputaţia sa de virtuoz. Au urmat numeroase angajamente în centrele muzicale din întreaga lume. Deşi s-a concentrat în primul rând pe Beethoven şi Prokofiev, el a fost apreciat şi pentru modul de interpretare al lui Schubert, Schumann, Bach, Debussy şi Ravel. La începutul anilor 60 a făcut o înregistrare memorabilă cu Concertul de pian al lui Benjamin Britten, avându-l dirijor chiar pe compozitor.
Richter nu a agreat înregistrările de studio, de aceea cea mai mare parte dintre înregistrările sale sunt din concerte. Multe dintre ele, în special cele din Uniunea Sovietică, au sunet slab şi zgomot de fundal, însă calitatea interpretării sale reuşeşte să depăşească acest handicap.
Pianistul şi-a câştigat reputaţia de a fi dificil şi distant. Era de notorietate obiceiul său de a anula concertele, de a întârzis fără explicaţii sau scuze. Totuşi aceia care au reuşit să-l asculte, au fost rareori dezamăgiţi. El a preferat concertele intime, în favoarea celor în săli mari şi astfel a revenit de multe ori la Aldeburgh şi Spoleto.
Printre cele mai importante înregistrări sunt sonatele lui Schubert, concertele lui Rachmaninov, Prokofiev, Liszt (acesta a beneficiat de un sunet de prim rang) şi Schumann. El a fost de asemenea şi un bun muzician de cameră şi acompaniator, cântând în duet cu Britten şi acompaniindu-I pe Elisabeth Schwarzkopf şi Dietrich Fischer-Dieskau, printre alţii.
Colecţia “Mari pianişti”, cuprinde 18 CD-uri cu interpretări de excepţie ale unor nume marcante ale muzicii clasice: Serghei Rahmaninov, Arturo Benedetti Michelangeli, Friedrich Gulda, Maurizio Pollini, Glenn Gould, Arthur Rubinstein, Sviatoslav Richter, Vladimir Horowitz, Alfred Brendel, Wilhelm Backhaus, Dinu Lipatti, Edwin Fischer, Martha Argerich, Vladimir Ashkenazy, Rudolf Serkin, Clara Haskil, Alfred Cortot, Daniel Barenboim.
Pentru cei ce doresc să colecţioneze aceste minunate discuri, pe parcursul proiectului le vor fi oferite gratuit trei cutii cu un design special (împreună cu primul, al şaptelea şi al treisprezecelea volum), în fiecare putând fi păstrate câte şase CD-uri.
