Atlantida descrisă de Edgar Cayce

CONTINENT FĂRÂMIŢAT
Cayce amintea în comunicările sale şi despre schimbarea axei polilor, care s-ar fi produs de mai multe ori pe Pământ şi se va mai produce, lucru ce ne preocupă în prezent pentru că va aduce schimbări radicale în viaţa desfăşurată pe Terra.

Lecturile lui Cayce mai descriu o societate Atlanta foarte avansată din punct de vedere tehnologic, dar nesăbuită. Energiile descoperite şi folosite în acea perioadă, cele ale razelor solare amplificate de cristale, ale gazelor, cele electrice, energia aburului, cele care provoacă radiaţii, materialele explozive inventate încă din acea perioadă erau întrebuinţate de către cei Răi în scopuri distructive. La un moment dat folosirea acestor energii de către Fiii lui Belial a provocat primul dintre cataclisme, o erupţie vulcanică atât de puternică încât şi continentul s-a fărâmiţat în mai multe insule. Se întâmpla în anul 50700 î.Hr. Şi era prima etapă din dispariţia sa, când au rămas din el cinci insule. După a doua etapă din anul 28200 î.Hr. Au mai dispărut două insule, iar în anul 10600 î.Hr. mişcările tectonice şi inundaţiile dezastruoase au "desăvârşit" dispariţia completă şi a ultimelor trei insule. Era perioada apogeului tehnicii, fiind cunoscute atunci aparatele performante de zbor, televiziunea, înregistrarea vocii, dezintegrarea atomului, "raza morţii" (raza laser). "Capacitatea de a folosi... aceste elemente care sunt în interiorul energiilor Universului a adus în acea perioadă forţe care au provocat distrugerea ţării... totuşi puterea unor astfel de energii este cea care face să se nască lumile." S-a folosit şi în acea perioadă energia atomică, însă nu se ştie sub ce formă şi în ce mod a fost întrebuinţată.

"ROCA DE FOC"
În 1934, Cayce vorbeşte despre ea, despre raza laser, energia solară într-o perioadă când descoperirea lor abia începea, iar el nu le putea cunoaşte în starea conştientă. Astfel, aceste energii erau: "În Atlantida, în epoca dezvoltării energiilor electrice folosite la deplasarea maşinilor dintr-un loc în altul, la fotografia la distanţă, la lectura inscripţiilor pe pereţi, chiar la distanţă, la tehnicile antigravitaţionale, la fabricarea cristalului - teribilul şi puternicul cristal (unda laser)." El a făcut şi descrierea unei centrale de energie din acea perioadă, construită în jurul unei "roci de foc". "În centrul unei clădiri izolate, cum am zice astăzi cu un material neconductor, o rocă, semănând cu magnetul... în această clădire deci, care avea o formă ovală şi era construită deasupra unei stânci faimoase, acoperişul forma un dom, din care o parte decapotabilă se deschidea astfel încât să permită trecerea influenţelor stelare - concentrarea energiilor emise de corpurile celeste, ele însele de foc - împreună cu elementele din atmosferă şi din afara ei." Specialiştii "dirijau energia astfel produsă prin radiaţie sub formă de raze invizibile pentru ochi, dar acţionând ca agent propulsor asupra pietrelor." Maşinile din aer, de pe sol şi de sub apă erau propulsate de un fascicol de raze concentrate, ce plecau de la piatra de foc din mijlocul centralei. De acolo se distribuia această energie în regiunile ţării, cu instalaţii speciale, energie care acoperea "nevoile oamenilor din oraşe, sate, ţinuturi din jur. Forţele răului, care au avut acces la această centrală, au stabilit o tensiune prea puternică şi aceasta a provocat a doua perioadă de distrugere a ţării... Solul s-a rupt, s-a fragmentat în mai multe insule - cele care au devenit mai târziu teatrul unui alt cataclism".

În concluzie, folosirea incorectă a forţei atomice a aruncat în aer un întreg continent, provocând erupţii vulcanice şi cutremure. În haosul care a urmat s-a schimbat şi clima, care din temperată a devenit toridă, modificând echilibrul pământului. Cayce, în lecturile sale, are multe puncte comune cu descrierile lui Platon, el însă vorbeşte şi despre cei care au scăpat din catastrofă, presimţind iminenţa distrugerii ce va avea loc. Astfel Copiii Legii lui Unul au emigrat din Atlantida în alte teritorii de pe Pământ. Se întâmpla în anul 10600 î.Hr. Unii dintre ei au ajuns în America Centrală, alţii în ţara bascilor, iar alţii în Egipt. Fiii lui Belial, fără scrupule şi fără principii spirituale de viaţă, au dispărut împreună cu Atlantida. Iată că din răutate şi prostie s-a scufundat un continent şi o dată cu el a dispărut o civilizaţie a cărei existenţă a fost măturată de imensele valuri ale oceanului, produse de inconştienţa omului. Cayce a afirmat că Insulele Bahamas reprezintă o parte din fosta Atlantidă. Aproape de Bimini, la 50 de mile de coastele Floridei, se constată, către suprafaţa apei, existenţa unui strat vechi de mâl inert.

El a mai spus că aici este locul unde în anul 9500 î.Hr. s-a scufundat un templu atlant. Cercetările arheologice efectuate sub stratul de mâl au scos la iveală zidurile unei cetăţi.

Atlanţii ajunşi în Yucatan au creat civilizaţia maya. În America de Nord s-au instalat în New Mexico, Arizona şi Colorado, ajungând până în Mississippi şi Ohio. Ei au influenţat religia triburilor indiene. Arhivele religioase ale atlanţilor şi dosarele lor ce cuprindeau descoperirile ştiinţifice importante au fost salvate de la pieire înaintea scufundării continentului, fiind duse în Egipt, Honduras şi Yucatan.

LUMEA DISPĂRUTĂ
De-a lungul timpului, teoriile legate de Atlantida s-au fundamentat, pornind de la dovezi ştiinţifice ce aparţin istoriei şi arheologiei, alimentând imaginaţia. Edgar Cayce a pornit în sens invers, de la imaginaţie, cu care a creat o lume dispărută pe care apoi istoria şi arheologia au început să le materializeze. Fără imaginaţie, dezvoltarea societăţii umane se face mult mai greu, putând fi chiar oprită. Impunerea unor dogme în gândire a creat perioade negre în istorie, iar stimularea gândirii a produs revoluţii ale civilizaţiei. Societatea de astăzi, de pe Pământ are multe elemente comune cu cea din Atlantida, cu bunele şi cu relele ei. Rămâne doar să aleagă încotro se îndreaptă. Însă, atenţie, că lumea este într-o perpetuă reluare. Atlantida există, iar noi suntem actualii ei locuitori.