Coincidenţe semnificative

C.G. Jung, psihiatru şi psihoterapeut elveţian, în timpul unei şedinţe terapeutice, asculta expunerea unui vis al pacientei respective.

Ea povestea că a primit de la o cunoştinţă un scarabeu din aur. În acest timp, o bătaie în fereastră i-a atras atenţia lui Jung. Era o insectă mare care încerca să intre în camera întunecată. Era ciudat, căci insectele nu sunt atrase de locuri întunecate. A deschis fereastra şi a prins-o. Era un scarabeu de culoare auriu-verzuie, care semăna cu o bijuterie din aur. Jung i-a dat gândacul pacientei, spunând: "Uite scarabeul tău!". În Egiptul antic, scarabeul era considerat un simbol al renaşterii.

Receptiv la asemenea întâmplări, după un timp, renumitul psiholog a lansat termenul sincronicitate, definind prin el coincidenţele semnificative din evenimente înrudite, fără o legătură cauzală, acestea având acelaşi înţeles sau unul similar.

Cercetând fenomenul sincronicităţii, el a constatat că nu poate determina cauza care conduce la declanşarea evenimentelor sincrone, aşa cum, de exemplu, în telepatie un emiţător declanşează reacţia unui receptor. Astfel, s-a pus întrebarea: ce sunt oare aceste coincidenţe semnificative din zona paranormalului? Ele sunt evenimente întâmplătoare, sunt o formă a telepatiei subconştiente sau dovada unei inteligenţe din afara conştiinţei noastre?

REZULTATE ULUITOARE
Un studiu făcut de Douglas G. Richards la Atlantic University din SUA arată că 93% din 200 de subiecţi au relatat că au avut o experienţă de genul sincronicităţii. Rezultatul este uluitor şi arată că şi de această dată, ca de obicei când este vorba despre experienţe paranormale, oamenii nu-şi expun trăirile personale oriunde, pentru a nu fi interpretaţi greşit din punct de vedere psihic de cei din jur.

Sincronicitatea este un fenomen greu de studiat în laborator, căci prin definiţie acesta este un experiment ce nu se poate realiza sub control. Multe dintre cazurile cercetate în legătură cu acest fenomen au tangenţă cu telepatia şi premoniţia. Credibilitatea în sincronicitate este cu atât mai mare cu cât există un număr mai mare de coincidenţe legate de subiectul respectiv.

La începutul secolului al XX-lea, biologul austriac Paul Kammerer a studiat evenimentele care se repetă frecvent în timp şi spaţiu, pentru a găsi o explicaţie ştiinţifică. El a numit acest fenomen serialitate sau legea seriilor, fiind o serie de evenimente repetate, legate simbolic între ele. Jung a continuat cercetările lui Kammerer, studiind aceste evenimente în legătură cu subconştientul, rezultatele fiind expuse în cartea sa, "Sincronicitate".

Cercetări care urmăreau cunoaşterea unor noi valenţe ale acestui fenomen au fost efectuate de Christopher Fazel, membru al Diviziei de Dezvoltare Educaţională a A.R.E. din SUA. Subiecţii erau puşi să îşi noteze zilnic în jurnalele lor coincidenţele semnificative şi reacţiile lor faţă de acestea.

EXPERIENŢELE TRĂITE
O femeie, mergând cu autoturismul la spital cu fiul ei, a constatat că traseul era deviat. După ce a ieşit de la medic, s-a hotărât să evite drumul ocolitor şi a ales alt traseu, dar şi acesta era deviat. Seara a plecat către părinţi şi pe drumul respectiv a găsit alt indicator de ocolire. Concluzionând, acea persoană a simţit că o forţă superioară îi spunea să aleagă alt drum în acel moment al vieţii.




Universul sau Divinitatea încearcă deseori să comunice prin semne pentru a ne uşura viaţa. Trebuie doar să conştientizăm aceste semne pentru a le înţelege, urmând căile arătate. Astfel, se poate asigura o evoluţie spirituală care aduce în suflet o linişte creată de convingerea că s-a găsit calea cea mai bună de urmat.

O altă femeie din Texas, în timp ce citea o carte despre iluminism, s-a gândit că şi-ar dori un bonsai. În aceeaşi zi, a văzut o reclamă ce anunţa că s-a deschis un magazin "Bonsai" nu departe de casa ei. După 18 zile, soţul i-a dăruit un bonsai. Tot atunci a avut un vis despre un copac tisă pe care l-a asociat cu Copacul Vieţii. Până la sfârşitul zilei, soţul respectivei doamne a invitat-o la un restaurant rustic aflat între copaci tisă.

În simbolistică, un copac are rădăcini în lumea materială, dar îşi întinde ramurile către cer, simbolizând evoluţia spirituală. Femeia, care fusese educată în copilărie de călugăriţe, a spus că a înţeles mesajul de a continua să trăiască în spiritul dragostei şi în slujba umanităţii.

"ŞARLATANUL" SAU "CEL CARE FACE POANTE"
Puterea gândului poate crea coincidenţe nebănuite. Cu gândul se poate construi traseul întâmplărilor prin care trecem pentru îndeplinirea dorinţelor noastre, influenţându-i pe cei din jur pentru împlinirea lor. Însă nu oricine are această putere a gândului, ea trebuie cultivată pe un teren al credinţei puternice în ce este dincolo de vizibil. Statisticile au stabilit că aceia care au o deschidere către fenomenele paranormale şi cred în acest domeniu au o inteligenţă mai mare decât cea normală.

Acest lucru se poate explica prin faptul că aceste persoane accesează mai uşor emisfera dreaptă a creierului, unde îşi are sediul intuiţia, făcând mai multe conexiuni în mintea lor pe baza mai multor informaţii primite. Astfel şi sincronicitatea este evidenţiată mai des în viaţa lor. Scepticii nu leagă, în general, coincidenţele din domeniul parapsihologiei şi trec pe lângă multe dintre acestea fără să le observe.

Dar şi cei care cred în aceste fenomene trebuie să fie atenţi să nu interpreteze forţat anumite evenimente, considerându-le pe toate paranormale. Persoanele superstiţioase atrag prin gândul lor îndeplinirea evenimentelor respective, bune sau rele, acestea parcă fiind căutate pentru a se îndeplini superstiţiile.

Studiind sincronicitatea, într-un întreg evantai de manifestări, se conturează un arhetip întâlnit des sub numele de "şarlatanul" sau "cel care face poante". Allan Combs şi Mark Holland, în cartea lor "Sincronicitate", vorbesc despre "şarlatanul care păşeşte ca un zeu prin crăpăturile şi imperfecţiunile din lumea ordonată a realităţii obişnuite, aducând noroc şi ghinion, profit şi pierdere".

ÎN AVION
De multe ori, când suntem plini de noi, şarlatanul ne aduce cu picioarele pe pământ, făcându-ne să ne comportăm prosteşte exact atunci când vrem să ieşim mai mult în evidenţă. Iată un exemplu al puterii acestui arhetip povestit din propria experienţă de Douglas G. Richards în cartea sa, "The psychic quest".




"Călătoream cu avionul la o întâlnire profesională (Asociaţia Parapsihologică) şi am observat că persoana aşezată lângă mine citea o revistă de psihologie. Am înjghebat o conversaţie şi am observat că era un cercetător care desfăşura o activitate similară într-un fel celei pe care o făcusem cu câţiva ani în urmă (despre percepţia animală). I-am spus despre interesul meu în parapsihologie şi s-a arătat destul de sceptic.

În ciuda explicaţiilor mele, motivate cu grijă, a rămas nereceptiv la posibilitatea producerii fenomenelor parapsihologice. Se ducea la o întâlnire complet diferită şi era de la o universitate aflată la peste 1.000 de mile depărtare de a mea, în Virginia Beach. În timp ce coboram din avion, l-am întrebat cum îl cheamă; când mi-a spus numele am avut puternica senzaţie că îl mai auzisem. Am ignorat senzaţia, presupunând că citisem una dintre lucrările lui în vreo revistă cu ani în urmă.

Când m-am întors la birou am răspândit teancul de corespondenţă pe care îl primisem în ziua în care am plecat în călătorie. Acolo, deasupra, era o propunere de subvenţionare pe care mi-o trimisese s-o analizez Fundaţia Naţională de Ştiinţă. O deschisesem, mă uitasem la copertă şi o pusesem deoparte înainte de călătorie. Acum, când m-am uitat mai atent, autorul propunerii de subvenţionare era omul pe care îl întâlnisem în avion!"

În avion, acea persoană nu bănuia că cel cu care discuta, desconsiderându-i domeniul de care se ocupa, era cel de care depindea finanţarea cercetărilor sale. Câte incidente similare ni se pot întâmpla despre care nu cunoaştem întreaga gamă de aspecte ale implicării noastre în totalitate.

Cu toate că degajă un aer misterios, sincronicitatea se desfăşoară într-un plan real spre deosebire de vise care se derulează într-o lume imaterială. Însă în ambele cazuri se manifestă mecanisme ascunse adânc în creier.

RECOMANDARE
Dacă dorim să punem în evidenţă mai bine fenomenul de sincronicitate, putem adopta procedeul din cadrul programului de cercetare al lui Christopher Fazel, notând într-un jurnal personal coincidenţele din jurul nostru. Dacă avem timp, câteodată, putem căuta sincronicitatea, rupându-ne pentru moment din iureşul vieţii zilnice, din activitatea desfăşurată ca un robot şi să ne plimbăm la întâmplare fără o destinaţie anume.

Prin spargerea modelelor de comportament exersăm voinţa şi avem acces la evoluţie. Omul normal, în general, gândeşte zilnic numai câteva minute, restul timpului executând robotic lucrurile învăţate. Să încercăm puţin câte puţin să ajungem mai departe, gândind şi simţind mai mult.