“Viata! Pronunt acest cuvant acolo unde este doar tacere. Spun viata acolo unde ea nu mai exista. Ci numai amintirea. Si cat e de dureroasa... Sa pierzi ceva ce nu vei mai gasi niciodata; pe cineva pe care nu-l vei mai intalni in veci... Este ca un exil.' Isi spune cu durere in suflet o silueta, ce abia se desluseste in lumina Lunii, aflata langa mormantul aproapelui pierdut.
Dar adevarata viata nu se opreste aici. Semnul de la capatul mormantului este doar borna ce indica sfarsitul drumului pamantean. Adevaratul drum insa este vesnic pentru scanteia spiritului, ascunsa in fiecare dintre noi. Tot ce se afla sub influenta timpului are un inceput si un sfarsit. Iar orice sfarsit este un nou inceput care va avea si el un sfarsit mai devreme sau mai tarziu.
Viata pe Pamant se aseamana cu jocul de sah. Noi, piesele de sah, suntem pusi pe tabla de sah a vietii, pe care suntem mutati si scosi din joc dupa niste reguli bine stabilite. Dar piesele de sah exista si in afara tablei de sah, ca apoi, la inceperea unui alt joc, acestea sa fie asezate din nou pe aceeasi tabla, fiind pregatite pentru alte mutari.
Eternul spirit renaste de fiecare data in alt corp pentru desavarsirea evolutiei sale. Este ca un actor care, de-a lungul timpului, imbraca pe scena mereu alt costum al altui personaj pe care-l interpreteaza, dandu-i viata. Si scanteia spiritului vesnic duce vieti vremelnice in corpuri, urcat fiind pe scena existentei materiale. Dar fiecare se afla pe alta treapta, are un alt destin. De unele destine insa depinde destinul unei importante parti din omenire. Ca si Cezar, Alexandru Macedon, Napoleon, Hitler... Binele si raul, facute de la acest nivel, au efecte ample, astfel ca pe umerii lor apasa o povara grea in luarea deciziilor importante. De obicei, marile personalitati ale omenirii au avut sau li s-a deschis, cu timpul, canalul de legatura cu informatiile venite dinafara normalului.
Simtind mai ales evenimentele periculoase din preajma lor. Au fost detaliate aceste afirmatii in exemplele din articolele trecute. Dar multi s-a constatat ca n-au tinut sau nu tin cont de astfel de informatii, ajungand sa-i coste chiar viata. Parca s-ar prefigura modelul eroului care trebuie sacrificat. Este si cazul lui Iulius Cezar. Cu o saptamana inainte de a muri i s-a prezis apropierea unui dezastru, fiind sfatuit sa nu se duca la sedinta Senatului stabilita pentru data de 15 martie. I-au mai aparut si alte semne prevestitoare de rau, printre care se afla si urmatoarele.
La descoperirea mormantului fondatorului orasului Capua s-a gasit urmatoarea inscriptie: “Cand mormantul lui Capys va fi scos la lumina zilei, o ramura a Dinastiei Iuliene va fi ucisa de mana unei rude'. Predictia s-a implinit, Cezar fiind injunghiat de ruda sa Brutus, alaturi de alti complotisti. Cu o noapte inainte de a fi asasinat, imparatul roman a visat ca se inalta deasupra norilor si era primit pe Jupiter. In acelasi timp, sotia sa trecea printr-un cosmar in care se facea ca un dar al Senatului cadea din tavan, se spargea, iar ea se trezea cu trupul insangerat al lui Cezar in brate.
Dimineata, tulburata de visul sau, l-a rugat pe Iulius sa nu mearga la intrunire, dar acesta nu a luat in seama avertizarile, gasindu-si sfarsitul prin injunghiere chiar la intrarea in Senat. Aceste fapte au fost relatate de Plutarh si de alti cronicari ai vremii.
Sunt si cazuri de premonitii impotriva carora se lupta pentru a fi evitate, dar ele se implinesc in ciuda tuturor eforturilor facute de cel implicat pentru a nu se implini. Povestea lui Oedip este oglinda unui destin inevitabil. Regele Tebei a fost avertizat de oracol ca fiul sau nou-nascut il va ucide si se va casatori cu mama lui. Atunci, regele a poruncit ca acest fiu sa fie parasit pe un munte arid, totusi, cu toate acestea, previziunea n-a putut fi evitata.
Alan Vaughan a studiat aceste fenomene, experimentand precognitia pentru a o intelege si practic, astfel, devenind unul dintre clarvazatorii cu renume, formuland preziceri exacte legate de evenimente de interes general. Cercetarile cu rezultatele lor au fost expuse in volumul sau “Modelele profetice'. Cu 11 zile inainte de producerea evenimentului, Vaughan a comunicat mai multor centre de cercetare psihica visele sale despre iminenta mortii senatorului Robert Kennedy, dand si detalii legate de aceasta. Altadata, in martie 1971, a declarat intr-o publicatie saptamanala ca “o mare inundatie va lovi peste doi ani New Jersey si parti din orasul New York'. 13 luni mai tarziu, uraganul Agnes a provocat inundatii importante intr-o mare parte a Coastei de Est a Statelor Unite.
Jacqueline Kennedy a avut un vis premonitoriu legat de fiul sau, John-John, in care se prevestea ca va muri in accident aviatic. Evenimentul a avut loc, fiul ei ignorand dorinta mamei de a nu-si inaugura atunci titlul de pilot de avion.
Robert Morris, agent al unei companii de navigatie si tatal unuia dintre artizanii independentei Nord-Americane, a incercat sa fie precaut pentru a evita un accident prezis, dar in zadar. In noaptea dinaintea sosirii unuia dintre vapoarele sale a visat ca va muri din cauza unei salve trase in onoarea sa. Din acest motiv a refuzat sa urce la bordul vasului. Capitanul insa l-a convins s-o faca dupa ce l-a asigurat ca nu se va trage nici o salva de salut. Totusi, dupa ce Morris a urcat pe vas, capitanul i-a comunicat ca echipajul nu este bucuros sa-l primeasca fara traditionala salva de tun, in semn de bun venit. Daca va fi de acord, va da ordin sa se traga numai atunci cand el va ridica bratul, dupa ce va constata ca se aflau amandoi intr-un loc sigur.
Dar o musca s-a asezat pe nasul capitanului. Acesta a facut gestul de a alunga musca. Echipajul a crezut ca este semnalul de deschidere al focului. O schija rebela l-a ranit pe Morris, caruia, mai tarziu, i-a provocat o infectie care a dus, in final, la decesul acestuia.
In zona Bosforului, la Istanbul, in mijlocul apei exista o constructie sub forma unui turn. Se spune ca unui padisah i-a fost prezisa moartea fiicei sale, provocata de un sarpe. Atat s-a speriat padisahul, incat a construit in mijlocul apei o cladire la care sa nu poata ajunge vreun sarpe. Cand totul a fost gata si-a dus copilul acolo pentru a trai intr-un loc sigur. Dar, la un moment dat, cand i-a fost adusa mancarea de pe uscat, ca de obicei, un sarpe s-a strecurat printre vasele cu bunatati. Previziunea s-a implinit pana la urma, tanara gasindu-si sfarsitul in urma muscaturii de sarpe. Tatal, tulburat, ar fi apreciat atunci: “Ce ti-e scris in frunte-i pus'.
Majoritatea cazurilor de premonitii venite ca avertizari de pericole ajung sa se implineasca. Acest lucru se intampla pentru ca unele nu sunt luate in serios de persoanele carora le sunt adresate. La altele, pericolul este descris imprecis, fiind greu de evitat, ori sunt interpretate eronat, cu omisiuni sau avand obligatii care trebuie indeplinite, precum si din alte cauze care se impun in fata dorintei persoanelor de a impiedica implinirea prezicerii. Pe de alta parte, evenimentele prin care trecem in viata sunt legate de incarcatura karmica personala, pe scurt exprimate aceste fapte prin dictonul: “Bine faci, bine gasesti, rau faci, rau gasesti'.
Este legea actiunii si reactiunii a Universului, insa, daca pana la urma se reuseste evitarea evenimentelor ce pun in pericol existenta materiala, vor veni altele care se vor implini pentru a restabili echilibrul karmic pana la urma. Cauzele a ceea ce ni se intampla nu sunt independente de noi, ci chiar in noi se gasesc. In gandurile, vorbele si faptele noastre. Sa le descoperim si sa anulam aceste cauze ale raului, ce ne-ar putea paste, prin sentimentele si actiunile incarcate cu vibratii benefice, caci atunci vom fi feriti de evenimente grave prevestite sau nu prin premonitii.