Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Platon a afirmat ca simturile fizice ingreuneaza perceptia noastra asupra Universului. Intruparea face ca perceptiile sa fie distorsionate, inexacte, iluzorii. Acel taram care exista dincolo de materie, dincolo de vizibil nu poate fi evidentiat cu cele cinci simturi. Aristotel, discipolul lui Platon, sustinea, din contra, ca nu exista lume in afara simturilor noastre. Stiinta, pe de-o parte, a extins perceptia dincolo de simturi cu ajutorul aparatelor inventate, dar, pe de alta parte, inca impartaseste ideile filosofice ale lui Aristotel, legate de existenta. Insa, o data cu aparitia fizicii cuantice, ideile lui Platon sunt sustinute tot mai pregnant.
Teoria cuantica dezvaluie existenta unui camp energetic cosmic universal, in care toate elementele sunt corelate la nivel subatomic, cuantic. Aceste idei fac stiinta sa se apropie de conceptiile filosofice legate de existenta, indeosebi, ale Orientului, cat si de cele religioase ale Occidentului. Astfel, se poate spune ca, prin fizica cuantica, stiinta isi uneste principiile cu cele ale spiritualitatii. Cu aceasta ocazie, se contureaza si posibilitatea de a demonstra stiintific puterea extraordinara a mintii.
Prima data, notiunea de cuantica a fost vehiculata de savantul Herbert Planck, care a primit Premiul Nobel pentru Fizica in 1918, pentru punerea bazelor fizicii cuantice. La dezvoltarea acestui taram, alaturi de altii, a contribuit definitoriu Albert Einstein. Electrodinamica cuantica, dezvoltata de Julian Seymour Schwinger (1918-1994), Sin-Itiro Tomonaga (1906-1979) si Richard Feynman (1918-1988), premiati cu Premiul Nobel pentru Fizica in 1965, si cromodinamica cuantica au condus fizica clasica spre un nou mod, revolutionar, de a privi existenta.
Einstein a lucrat 30 de ani pentru a crea o teorie a marii unificari a celor patru forte fundamentale din fizica, gravitatia, forta electromagnetica, forta nucleara tare si forta nucleara slaba. Toate aceste patru forte sunt, de fapt, fatete ale unei singure forte. Teoria care a reusit sa atinga adevarul a aparut acum trei decenii, sub denumirea de Teoria superstringurilor. Aceasta teorie poate explica insa cele patru forte fundamentale prin reducerea particulelor elementare la vibratii ale unor corzi submicroscopice denumite stringuri.
Teoria cuantica are la baza cateva idei esentiale. Toate sistemele materiale au o caracteristica principala, dualitatea unda-particula. Ceea ce se considera a fi particule, materie, in final sunt unde care respecta legile electromagnetismului si nu ale mecanicii. Deci, actiunile din fizica pot fi masurate. Cele mai mici unitati energetice sunt cuantele. Atomii pot face salturi direct de la o stare la alta, emitand cantitati cuantice de energie luminoasa. In interactiunea lor, particulele par a fi conectate prin legaturi invizibile la un intreg. Proprietatea de nelocalizare cuantica arata ca doua particule aflate la distante de mii de kilometri una fata de cealalta pot interactiona ca si cand ar avea legaturi invizibile.
Bohr (1885-1962) si Heisenberg (1901-1976), laureati ai Premiului Nobel pentru Fizica in anul 1922, respectiv 1932, au demonstrat ca nu se pot face observatii obiective, caci observatorul, prin actiunea sa de observare, modifica starea cuantica a sistemului observat. De exemplu, indreptarea atentiei catre apa dintr-un pahar ii modifica nivelul cuantic al acesteia, deci starea ei se modifica. In fizica cuantica nu este importanta intensitatea campului energetic cuantic, ci forma, structura sa. Un camp cuantic infinitezimal poate afecta o particula, modificandu-i starea. Deci, este important daca exista sau nu acel camp. Iar forta nu este obligatoriu sa fie activa, ea poate fi si potentiala. Einstein a aratat prin Teoria Relativitatii ca masa este tot o energie, aflata in repaus. Si energia, prin dinamismul ei, este mereu in transformare. Mai explicit, in formula E = mc2, E este energia, m este masa, iar c2 este viteza luminii la patrat. Cum c2 este o constanta, variatia energiei este in corelare directa numai cu variatia masei. Deci, masa este tot o forma de energie.
David Bohm (1917-1992) a fost printre primii fizicieni cuantici care au demonstrat existenta unor dimensiuni multiple, dincolo de planul fizic sau energetic. Exista, astfel, planuri sau dimensiuni ale Universului in functie de nivelul vibratiilor lor. Planul fizic este foarte dens si cel mai grosier, avand vibratii joase, planul mintii, mai subtil, este superior celui fizic, iar planul constiintei se afla pe o treapta cu vibratii mai inalte, caruia stiinta abia acum cauta sa-i dezvaluie caracteristicile. Bohm a descris realitatea multidimensionala prin analogie cu fotografia holografica, in a carei imagine, fiecare particica include imaginea intregului.
Stiinta, pana la momentul lansarii Fizicii cuantice, se dezvolta pe orizontala, cu legi specifice materiei, cercetate pana la saturatie. Saltul calitativ pe o treapta superioara vibratorie, care s-a facut cu aceasta ocazie, a deschis posibilitatea cercetarii existentei dincolo de materie, fapt ce poate lega stiinta de spiritualitate. Si atunci, campul unificat ar putea explica experienta iluminarii sau posibilitatea constiintei de a accesa gene din ADN care sa nu provoace suferinta, imbatranire, boli, moarte. Se va putea explica fenomenul verificabil al schimbului de informatii prin vocea interioara, posibilitatea mintii de a schimba realitatea, puterea mintii asupra materiei putand influenta cursul tornadelor sau chiar viitorul omenirii. Un exemplu de fenomen prin care invizibilul actioneaza asupra vizibilului, studiat de fizica clasica, din punct de vedere al efectului, este acela al unui magnet al carui camp are influenta asupra schimbarii pozitiei materiei, de exemplu a piliturii de fier. Raportandu-ne la puterea campului nostru mental se poate cerceta si explica actiunea lui in interiorul corpului si in exteriorul lui, pana la nivelul Universului. Pentru prima data in istorie, stiinta si spiritualitatea pot ajunge sa ofere un model de Univers inteligent constient de sine in momentul Big-Bangului.
Lui Einstein, dupa ce a parasit aceasta lume, i-a fost cercetat creierul pentru a observa daca exista ceva special care sa-i justifice genialitatea. Nu a fost observat nimic deosebit. Nu in materie se pot observa desteptaciunea si prostia. Inteligenta, sufletul, spiritul nu sunt produse ale materiei.
