Mireasma sfinţeniei

Parfumul florilor calatoreste cu vantul, dar mireasma sfinteniei se imprastie si contra vantului, se spune in filosofia indiana.

Exista posibilitatea ca mireasma corpului uman sa fie asemenea esentei unei flori. Atat in timpul vietii cat si dupa. Oricine ar putea ajunge acolo daca ar reusi sa intre in rezonanta cu respiratia Universului, adica sa vibreze pe frecventele spiritualitatii inalte, specifice sfintilor. Miraculosul parfum al celor ce ajung acolo este sublim, suav, ceresc, neputand fi comparat ca intensitate cu un miros obisnuit, chiar daca este identificat cu o esenta cunoscuta.

Constatat de milenii la mistici, miracolul acesta a fost denumit fragrantia (parfum) in dictionarele de spiritualitate. Sau, cu alte cuvinte, mireasma de sfintenie. Acest fenomen a fost si este intalnit si la persoane initiate ce au calitati de mediumuri sau chiar la unii bolnavi.

Sfantul Francisc de Assisi are specifica mireasma de lamaie, Sfanta Catherina imprastia mirosul de violete, Sfanta Tereza de iasomie.

Maria Esperanza Bianchini imprastie mireasma trandafirilor. Ea este o femeie inca in viata care locuieste in Caracas, Venezuela. Este o persoana cu spirit inalt. Cazul ei a fost cercetat de catre monseniorul Pio Bello Richardo, episcopul din Los Teques, Venezuela. Domnia sa este doctor in psihologie, profesor la Universitatea din Caracas. Maria Esperanza, in afara de mireasma pe care o imprastie in jurul sau, a manifestat si alte calitati iesite din comun, a avut aparitii in alte localitati, considerate "autentice si cu caracter supranatural', este stigmatizata si a fost vazuta levitand. Dosarul acestui caz cuprinde multe intamplari cu caracter paranormal, mai toate legate de miracolul miresmelor esentei de trandafiri si uneori de crini.

Acelasi fenomen a fost constatat si la un caz celebru, acela al lui Padre Pio. Capucin italian, nascut in 1887 la Pietrelcina, mort in 1968 la San Giovanni Rotondo, imprastia miresme chiar si la distanta. Uneori parfumul era emanat si din obiectele pe care le atingea, din hainele lui, putand fi perceput in locurile prin care trecea. Erau considerate "miresmele lui Padre Pio'. El putea sa aleaga parfumurile pe care le trimitea sau le emana in jur. Cand dorea sa spuna cuiva sa aiba rabdare, emana miros de tutun, cand invita la spovedanie mirosea a farmacie. Parfumurile cauta sa le potriveasca situatiilor ca intr-un limbaj. Cu exceptia acestor doua mirosuri celelalte provocau o placere atat de mare incat aveau calitatea de a putea schimba starile sufletesti. Iata descrise cateva din numeroasele sale minuni.

O tanara din Bologna, de 24 de ani, isi fracturase bratul drept care, cu trei ani inainte, fusese operat in urma unui accident grav. Dupa o noua operatie urmata de un tratament lung si dureros, chirurgul i-a spus tatalui fetei ca nu va mai putea sa isi foloseasca bratul niciodata, imobilizat complet ca urmare a eliminarii unei parti a osului, pentru ca, din nefericire, nu a reusit aranjarea lui. Dezolati, tatal si fiica, se duc la San Giovanni Rotondo. Padre Pio ii primeste, ii binecuvanteaza si le spune: "Inainte de toate, fara disperare! Incredeti-va in Domnul! Bratul se va vindeca'. Era sfarsitul lunii iulie a anului 1930. Bolnava se intoarce la Bologna fara sa fi constatat nici cea mai mica imbunatatire. Padre Pio, prin urmare, s-a inselat! Nu s-au mai gandit la aceasta, iar lunile au trecut. La 17 septembrie, ziua stigmatelor Sfantului Francisc, pe neasteptate apartamentul in care traia familia a fost cuprins de un placut miros de trandafiri. A durat aproximativ un sfert de ora. Uimiti, cei din casa au inceput sa caute, in zadar, originea acestui fenomen. Din acea zi tanara a putut din nou sa isi foloseasca bratul. O radiografie, pe care ea o pastra cu mare grija, arata reasezarea osului si a cartelagiilor.

O doamna povesteste: Victima a unui accident, sotul meu aproape mort, a fost dus la spitalul din Taranto. Medici nu i-au dat nici o speranta de a-l salva. Inainte de a-l vizita, in fiecare zi ma opream, pentru a ma ruga, in fata unei statui al lui Padre Pio, ridicata in apropierea spitalului. "Sfantul', intr-o zi, pentru a-mi da un semn ca mi-a ascultat rugaciunile, mi-a facut sa simt un miros foarte abundent de crini. Din acel moment conditiile sotului meu s-au imbunatatit si am putut asista la vindecarea lui totala.
Intr-o zi, un medic cunoscut indepartase de pe rana de la coasta lui Padre Pio o fasa folosita pentru a opri sangerarea si o pusese intr-o cutie pentru a o duce la laboratorul sau din Roma pentru analize. In timpul calatoriei, un ofiter si alte persoane care erau cu el au spus ca simt parfumul pe care il emana de obicei Padre Pio. Nici una din acele persoane nu stia ca doctorul avea in servieta fasa imbibata cu sangele Parintelui. Medicul a pus tamponul in biroul lui, iar ciudatul parfum a impregnat pentru mult timp aerul incaperii, intr-atat incat pacientii care mergeau pentru consultatii ii puneau intrebari legate de mireasma.

Aceste parfumuri au, conform unor studii facute, urmatoarele caracteristici: sunt foarte placute, intense, tenace, se manifesta la distanta si sunt persistente. Sa le luam pe rand.

Parfumurile sunt de cele mai multe ori foarte placute. Ele nu pot fi intotdeauna identificate, cele mai frecvente sunt mirosurile de violete, trandafiri, liliac, mosc, tamaie, ananas, tutun proaspat, scortisoara, stanjenel, ghimbir, iasomie, portocal, garoafa, ambra galbena. Acestea pot fi si asociate.

Ca intensitate este un miros apropiat de esenta florii.

Desi parfumul este volatil, acesta rezista in intensitate, fiind tenace. Hainele raman impregnate mult timp ca si obiectele care au apartinut misticului. Mainile care au atins corpul misticului raman si ele parfumate.

Parfumul isi manifesta mirosul si la distanta ca si cand misticul emitator ar fi in stare sa-l transmita la departare.

Din punct de vedere al persistentei, mireasma de sfintenie este prezenta si la zeci, sute de ani dupa decesul sfintilor, fapt care s-a observat in momentul exhumarii acestora.

Doctorul Hubert Larcher, directorul Institutului Metafizic International, in urma unor studii referitoare la eventuala elucidare a fenomenului miresmelor sfinteniei, a ajuns la unele concluzii din care spicuim.

Unele parfumuri ar putea fi de la modul de inmormantare, mai ales in cazurile din vechime. In acele perioade, mortii erau imbalsamati si parfumati cu substante aromate. Aceasta teorie insa, nu se sustine si astazi cand asemenea tehnici nu se mai practica.

Unele parfumuri ar putea proveni de la alte substante odorifiante cu care misticul ar fi in contact (tutun, tamaie, etc.)

Este posibil ca subiectul sa fi ingerat substante medicamentoase care s-au transformat in mirosuri agreabile: de exemplu terebentina, care se dadea bolnavilor suferinzi de anurie, parfuma urina cu un iz de violeta.

Doctorul Hubert si-a propus examinarea organelor interne in eventualitatea emanarii din ele a acestor parfumuri. Plamanii ar putea fi o sursa de mirosuri placute, bolnavii de acetonemie miros frumos. In sangele lor exista o cantitate mare de acetona. In legatura cu pielea se observa ca sunt afectiuni ale sistemului nervos care modifica mirosul transpiratiei. De exemplu in cazurile de furie, isterie, bolnavii pot sa emane mirosuri de ananas sau violete produse de unii eteri sau alcooli. Sangele si rinichii au fost si ele puse in discutie, dar in niciunul dintre cazurile emanarii parfumurilor legate de sfinti nu se sustin stiintific.

Parfumurile se datoreaza unor substante precum alcoolii, eterii, aldehidele, cetonele, fenolii, etc. Natura lor chimica este cunoscuta de specialisti. Studiul actiunii acestor substante asupra fiziologiei umane este complex. Totusi pot fi amintite cateva lucruri legate de acest subiect. Mirosurile au legatura cu suprimarea durerii. Unele substraturi chimice au fost identificate ca sedative puternice. Ele actioneaza asupra centrilor senzoriali suprimand senzatia de durere. Insa misticii, mai ales in extaz, nu simt durerea. Studiile de farmacologie au aratat ca unele substante sunt antipiretice actionand asupra centrilor temperaturii. Insa unii mistici ating temperaturi extreme ceea ce dovedeste ca centrii lor termoregulatori sufera modificari. Aceleasi au si un efect tetanizant. Insa multi mistici, mai ales cei stigmatizati, sufera de tetanie sau paralizia membrelor.

Fuziunea cu divinul creaza o stare sufleteasca speciala, care provoaca o reactie deosebita in sange si o transformare a proceselor din intregul organism.

Astfel se constata ca mireasma de sfintenie nu este un miracol izolat, fiind legata si de alte fenomene sau de alte miracole. Se sprijina astfel ipoteza ca misticii au un metabolism modificat ale carui caracteristici scapa stiintei.