Muzica sănătăţii noastre

Purtătorul de cuvânt al sufletului m-a anunţat că mi s-au înecat toate corăbiile. Nu ştiu cu ce o să mai navighez acum printre sentimente. Eh, până o să-mi refac flota, voi lăsa toate sentimentele să zburde libere printre arte, să consume nişte emoţii. Dar ce artă să aleg mai întâi, muzica, poezia, dansul, pictura, sculptura, teatrul sau filmul? Cred că voi alege nişte muzică, ea este şi singura artă care nu poate fi obscenă.

Muzica, o vibraţie a sunetelor, a fost folosită din vremuri străvechi şi în scopuri terapeutice, conştient sau nu. Amerindienii cântau pe dansuri sfinte pentru a vindeca. Ritmul bătăilor inimii era reprodus de bătaia tobelor, la popoarele primitive. Tibetanii foloseau sunetele clopotelor şi tobelor pentru eliminarea migrenelor sau bolilor psihice. Grecii antici foloseau sunetele harpei pentru evoluţie spirituală, sunetele clopotelor pentru afecţiuni ale plămânilor, muzica instrumentelor cu coarde pentru tratarea bolilor de inimă, bătaia tobelor pentru reducerea afecţiunilor la rinichi, cântatul la flaut pentru echilibrarea ficatului... Se spune că Zeul Pan vrăjea animalele când cânta la nai. Orpheu îmblânzea animalele sălbatice cu acordurile lirei. Platon trata cu ajutorul muzicii. Elevii lui Pitagora studiau efectele muzicii în terapie. Ei au ajuns la concluzia că afecţiunile reprezintă consecinţele unui dezechilibru dintre armonia cosmică şi fiinţa umană. Cu ajutorul muzicii erau încurajaţi soldaţii care plecau la luptă, pentru a le alunga emoţiile, frica, deprimarea.

Cercetarea efectului muzicii asupra organismului, pentru a fi folosită în scopuri terapeutice, s-a făcut în mod mai serios abia de o jumătate de secol. Prin­tre primii care au folosit meloterapia au fost nemţii, argentinienii, brazilienii. Un rol important în pionie­ratul meloterapiei l-a avut compozitorul şi psihiatrul Rolando Benenzon. Şi România a avut un rol important, în acest sens, prin savantul George (Gogu) Constan­tinescu, întemeietorul unei noi ştiinţe care studiază sonicitatea, ştiinţă apărută în urma Teoriei Sonicităţii, lansată de el. Constantinescu a constatat că prin vibraţiile sunetelor se transmite energie, astfel mu­zica putând fi transpusă în formule matematice, legile sonicităţii fiind similare cu legile electricităţii. În aceste condiţii, a putut fi cercetat ştiinţific efectul sunetelor asupra organismului la nivel fizic, psihic, biologic.

Omul este influenţat de sunete dinainte de a se naşte. Din a 16-a săptămână de sarcină fătul aude bătăile inimii, curgerea sângelui. Organele noastre reacţionează la ritmul, dinamica şi melodia muzicii. Cei care sunt apropiaţi de muzică de la vârste fragede cresc fizic şi psihic mult mai echilibraţi. Pulsul, ten­siunea sanguină, respiraţia, sensibilitatea la durere sunt parametrii influenţaţi de ritmul muzicii, de lungimea de undă a sunetelor. În stare de stres, ritmul cardiac este perturbat de frecvenţe malefice. La audierea muzicii cu acorduri echilibrate (muzica romantică, clasică, lentă etc.), nivelul hormonilor suprarenalelor, eliberaţi în starea de stres (adrenalina, cortizolul), scade cu 19%. Pacienţii care ascultă muzică înainte de intervenţii chirurgicale folosesc calmante cu 50% mai puţin, iar nivelul de stres este foarte redus, sistemul vascular este mai echilibrat, iar activitatea cerebrală este mai liniştită.

Muzica influenţează afectivul prin melodie, instinctul prin ritm şi intelectul prin armonie. Ea stimulează eliberarea de endorfine (hormonii fericirii), având efect împotriva oboselii, a durerilor. Audierea melodiilor preferate în mod frecvent combate tulburările mentale, afective, agresivitatea ascunsă, astmul, reglează ritmul cardiac şi tensiunea arterială, recuperarea se face mai rapid în cazul accidentului vascular cerebral şi al tratamentelor cu citostatice, sti­mulează creativitatea... Psihanaliştii au constatat că audierea repetată a armoniilor sonore duce la mo­dificarea conştiinţei.

Muzica, prin frecvenţele undelor ei sonore, mai influenţează atât plantele care cresc mai repede şi mai echilibrate, cât şi animalele care sunt mai productive. Cercetările au evidenţiat influenţa frecvenţei fiecărei note muzicale asupra funcţiilor şi structurilor afectate din organism, în sensul însănătoşirii acestora. Echilibrările se realizează prin fenomenul de biorezonanţă. Nota Do reglează circulaţia sanguină, este indicată în anemie, afecţiuni ale sângelui, paralizie, dificultăţi de urinare, melancolie, umflături ale gleznelor, afecţiuni ale colonului, gâtului, genunchilor, nasului.

Nota Re este benefică în tratarea astmului, bronşitei, gutei, obezităţii, letargiei, pentru eliminarea calculilor de la vezica biliară, în eliminarea toxinelor, în cazul unor afecţiuni ale sânilor, organelor sexuale, picioarelor, limbii.

Nota Mi are efect benefic împotriva constipaţiei, indigestiei, tratării ficatului, afecţiunilor gastro-intestinale, tusei, durerilor de cap, apatiei, plictiselii, ochilor, capului, plexului solar, zonei ombilicale, pielii.

Nota Fa are efect împotriva guturaiului, alergiei, răcelii, traumelor, şocurilor, colicilor, epuizării, ulcerului, iritabilităţii, tensiunilor arteriale crescute, pielii us­cate, ajută funcţia rinichilor, glandelor suprarenale, co­lonului, reduce durerile umerilor, pieptului, gambelor. Nota Sol este folosită în laringite, amigdalite, boli de piele, mâncărimi, stări de vomă, spasme musculare, dureri menstruale, febră, inflamaţii ale gâtului, afecţiuni oculare, ale glandelor salivare, ale părului şi aparatului reproducător, stimulează centrul atenţiei şi este un calmant al sistemului nervos.

Nota La se foloseşte în afecţiuni nervoase, convulsii, oboseli, dereglări de echilibru, sângerări, pro­bleme respiratorii, umflături, paralizie, pecingine, afectarea osului sacru.

Nota Si este benefică pentru întregul organism, mai ales în nevralgii, în dezechilibrul glandelor endocrine, sistemului nervos şi imunităţii, în metabolismul vitaminelor.

Există nenumărate liste cu bucăţi muzicale, ale căror efecte au fost testate în tratarea diverselor afecţiuni, dar cea mai bună muzică este cea care face plăcere când este ascultată, aceea care declanşează amintiri plăcute, inducând starea de fericire. În timpul audiţiilor, gândul trebuie să fie îndreptat către tot ceea ce este natural, tot ceea ce are vibraţii sănătoase. În cadrul şedinţelor de meloterapie, alegerea pieselor se face în funcţie de cultura muzicală, nivelul de pregătire, starea afectivă, diagnostic. De exemplu, printre compozitorii clasici care pot fi aleşi pentru ameliorarea stărilor de panică, oboseală, nervozitate, stres se află W.A. Mozart, J.S. Bach, Ludwig van Beethoven, Robert Schumann, Frederick Chopin.

Mai în detaliu chiar se recomandă: pentru calmarea sistemului nervos, „Concertul nr. 5 pentru pian şi orchestră” de Beethoven şi „Uvertura Operei Parsifal” de Wagner; pentru destindere psihică şi relaxare, „Sonata pentru flaut, alto şi harpă” şi „Clar de lună” de Claude Debussy, „Nocturnele” de Chopin, „Apocalipsa animalelor” de Vangelis; pentru combaterea oboselii şi surmenajului, „Poemul simfonic Vltva” de Smetana, „Dimineaţa” de Grieg; pentru tratarea stărilor depresive, „Carnavalul” de Dvorak; pentru tratarea stărilor de agitaţie, „Oda bucuriei” de Beethoven, „Corul pelerinilor” de Wagner; pentru nevrozele astenice şi tulburările vegetative, „Mica serenadă” şi „Simfonia a 4-a” de Mozart; pentru calmarea suferinţelor după tragedii, „Concertul de violoncel” de Dvorak şi „Patetica” de Ceaikovski.

Cercetătorul japonez Emoto Masaru, prin experimentele sale epocale, a pus în evidenţă, printre altele, şi influenţa vibraţiilor produse de muzică asupra structurii energetice a apei. Unele genuri muzicale, cum este hard rock-ul, de exemplu, sau unele compoziţii mu­zicale fără o linie melodică echilibrată pot produce dezechilibre ale structurii apei. Omul are în structura corpului său fizic 70% apă, deci ascultarea unor anumite bucăţi muzicale ar putea să-i producă disfuncţii şi chiar afecţiuni structurale. Din această cauză, alegerea muzicii pe care o audiem nu trebuie făcută la întamplare.

Muzica este creată pe baza celor şapte note, fiecare cu vibraţia ei, din octava respectivă. Muzica bizantină nu se bazează pe acest tip de note, ci pe come. Tonul în muzică are două semitonuri, deci două intervale. Tonul în muzica bizantină are nouă intervale. Aşadar, compoziţiile muzicale create pe come au o gamă de frecvenţe mult mai largă, vibraţiile acestora intrând în rezonanţă, mult mai corect, în esenţa structurilor şi funcţiilor organismului, ajutând la regăsirea sănătăţii sau la menţinerea ei, cu un randament superior.

În concluzie, trebuie să alegem corect muzica sănătăţii noastre.