Sănătatea privită altfel (10)

În sfârşit, am ajuns şi la ultimul articol scris pe această temă şi anume, interpretarea afecţiunilor organismului pe baze psihoenergetice. Pot să afirm, nu numai cu această ocazie, privind în urmă, că „nu suntem ceea ce părem a fi şi nu părem ceea ce suntem cu adevărat”. Pe coloana vertebrală, la nivel lombar, se găsesc cinci vertebre care corespund celor Cinci Principii şi celor cinci planuri de bază ale vieţii noastre şi anume: cuplul, familia, casa, munca, ţara (regiunea). Durerile sau tensiunile manifestate în această parte a coloanei vertebrale sunt cunoscute sub numele de lumbago. Aceste probleme se traduc prin teama inconştientă, dificultatea sau refuzul de a accepta ori integra schimbările care ar trebui să se producă în viaţă, căci aceste schimbări tulbură obiceiurile sau reperele vieţii de până atunci. Cauza acestei afecţiuni poate fi şi dificultatea de a accepta implicarea, mai ales în mediul familial şi profesional.

Sciatica este o afecţiune declanşată prin pensarea nervului sciatic la ieşirea din coloana vertebrală, la nivel lombar. Durerea se poate propaga pe traseul nervului sciatic de la coloană până la degetul mic de la picior. Aceasta corespunde aceluiaşi tip de afecţiune cu lumbago. Durerea de lumbago se traduce prin existenţa unui resentiment general, iar sciatica, prin existenţa unui resentiment mult mai precis stabilit, care exprimă, în plus, dificultatea de a evacua, a abandona unele principii de viaţă vechi, în momentul schimbărilor, căci sciatica urmează drumul meridianului Vezicii, care, la nivel energetic, gestionează evacuarea vechilor memorii. Este deci legată de tensiuni manifestate în acceptarea schimbărilor la nivelul unuia dintre cele cinci planuri de viaţă, schimbări care perturbă echilibrul ce s-a manifestat până în acel moment în modul de viaţă.

Durerile de cap şi migrena reprezintă adesea dificultatea de a accepta anumite gânduri, idei sau sentimente care deranjează sau manifestă constrângere, fiind stresante sau supărătoare. Atunci când durerea se manifestă către tâmple sau pe zona ochilor, cauza majoră  este de natură hepato-biliară. Cauza psihoenergetică este de ordin afectiv, migrena declanşându-se pe fondul tulburărilor apărute în relaţiile cu cei din jur sau cu noi înşine. Dacă durerea de cap este frontală, cauza poate fi refuzul unor gânduri, unor idei legate de lumea profesională sau socială.

Părul este guvernat de Principiul Apei. Căderea sau albirea lui este produsă de stresul manifestat puternic, de o imensă frică de moarte, de ideea fragilităţii vieţii şi a lucrurilor, de gândul că totul este trecător. De obicei, căderea părului se remarcă la bărbaţi, aceasta fiind legată şi de neliniştea interioară produsă de profesie, de nesiguranţa locului de muncă. Astăzi, femeile implicându-se tot mai mult în activităţi în cadrul societăţii, trăiesc acelaşi stres profesional, fapt ce are ca efect şi în cazul lor, pierderea podoabei capilare într-o anumită măsură.

O afecţiune dintre cele mai de temut este, fără îndoială, cancerul. Producerea celulelor cancerigene se face în progresie geometrică, astfel încât de la una apar două, apoi două se divid în patru, patru în opt, iar când ajung la un număr semnificativ de zeci de mii, dublarea acestora devine sufocantă pentru organism şi procesul reproducerii lor nu mai poate fi stăpânit, controlat. Din această cauză, boala îşi face simţită prezenţa în faza finală. Dacă aceasta este depistată la timp, ea poate fi limitată şi eliminată. Caracteristicile principale ale evoluţiei afecţiunii sunt la început, manifestarea unei dezordini metabolice neconştientizate, în timpul căreia apar germenii afecţiunii fără declanşarea vreunei dureri, urmată de o dezvoltare anarhică a bolii, prin pierderea reperelor celulare, ca apoi să apară o contaminare a organismului declanşată prin circuitul sangvin ori limfatic sau o diviziune a acestor celule cancerigene realizată acolo unde acestea au fost transportate în organism, ca în ultimă instanţă, structurile invazive să blocheze evoluţia normală a vieţii corpului. Iată acum procesul psihologic pregătilor al terenului în cazul declanşării acestei cumplite maladii. Un traumatism sau o acumulare emoţională afectivă importantă este înmagazinată în corp, nefiind lăsată să se exprime, tulburând astfel reperele gândirii.

Atunci, efectele traumatismului vor intra în structura subconştientului, iar unda de şoc invadează întreaga construcţie psihologică. Apoi, puţin câte puţin, se pierd reperele gândirii, totul evoluând haotic după aceea din punct de vedere psihic, contaminând bucuria de a trăi şi emoţiile. Totul se desfăşoară inconştient până când ajunge să iasă la suprafaţă, explodând prin conştientizare.  Deci, cancerul reprezintă distrugerea programării interioare, echilibrului nostru lăuntric şi se manifestă iniţial în prima zonă atinsă. Remuşcările, rănile sufleteşti, care nu pot sau nu vor să se cicatrizeze, asociate adesea cu sentimentul de culpabilitate, au echivalentul producerii cumplitei afecţiuni fizice. Este un fel de autopedeapsă definitivă, un proces de constatare inconştientă a eşecului din viaţă.

O altă problemă gravă căreia căutăm a-i da un sens, atât ei, cât şi cauzei apariţiei sale, este cea a infirmităţilor. O înţelegere a cauzei existenţei acestora nu le rezolvă, dar ajută să fie depăşită faza de a fi privite ca pe o fatalitate sau nedreptate a destinului, ci mai degrabă ca pe o provocare. Infirmitatea se poate manifesta încă de la naştere sau poate fi produsul unui accident petrecut în timpul vieţii. Infirmitatea existentă încă de la naştere este lagată de alegerea, de către spirit, a corpului în care să se reîncarneze. Această alegere se face în funcţie de încăcrcătura karmică, de conţinutul ei. Astfel, spiritul îşi alege o epocă, o cultură, o ţară, un oraş, o familie în care să apară încarnat, pentru a avea posibilatea evoluţiei spirituale de la nivelul la care a ajuns la sfârşitul încarnării trecute. Naşterea cu o infirmitate are loc pentru a plăti, prin suferinţă, anumite păcate adunate în karmă. Infirmităţile din naştere sunt deci memorii karmice, iar infirmităţile accidentale sunt venite din subconştient în timpul vieţii trăite. Ele sunt lecţii menite să înveţe acele spirite suferinde ce este dragostea, toleranţa, acceptarea, umilinţa... .

Toate acestea au fost, de-a lungul unui număr de articole, interpretările afecţiunilor organismului în funcţie de cauzele psihoenergetice. Este vorba despre energiile de tip Yin şi Yang. Se spune că ceea ce este greu, plin corespunde energiilor Yin, iar ceea ce este uşor, gol corespunde energiilor Yang. Taoiştii chinezi, pentru a stabili apartenenţa părţilor corpului la aceste tipuri de energii, au luat un vas cu apă în care au scufundat, pe rând, fiecare dintre organele şi viscerele unui animal sau ale unui cadavru. Care dintre acestea plu­teau, deci erau mai uşoare decât apa, erau consi­de­rate de natură Yang şi este cazul viscerelor, iar cele care se scufundau, erau considerate de natură Yin, acestea fiind organele. Apa este sursa vieţii, iar ea este atât ca energie Yin, atunci când este sub formă de ghea­ţă (grea), cât şi ca energie Yang, sub formă de abur (uşoară). Ambele forme de energie împreună fac un întreg ce asigură desfăşurarea vieţii organismului.

Conştientizarea, în cazul afecţiunilor, nu este suficientă pentru a face să dispară suferinţele corpului. Este necesară o schimbare a modului de gândire, atunci când se constată că acesta este greşit, urmată, în viaţă, de o acţiune îndreptată către beneficitate.

Închei citând un proverb provenit din înţelepciunea chineză, legat de această temă: „Atunci când cădem, nu piciorul este cel care greşeşte”, aşa că să fim atenţi pe unde călcăm cu mintea, căci de ea depinde sănătatea noastră.