Spiritism: Jocul suprem dintre viaţă şi moarte

Omul este un jucător. A inventat şi inventează mereu tot felul de jocuri. Jocul suprem însă este cel dintre viaţă şi moarte. Ţară, ţară, vrem ostaşi!, strigă în fiecare moment vocile taberei pământenilor. Şi, imediat, din tabăra spiritelor coboară câteva spre încarnare. Apoi, vine rândul celeilalte oştiri să ceară: Ţară, ţară, vrem ostaşi! Atunci, unii dintre pământeni trec în tabăra cealaltă, în nefiinţă. Comunicarea dintre cele două tabere poartă numele de spiritism.

Anvelopa carnală
Spiritul, component al Spiritului Universal, intră temporar într-o anvelopă carnală, pământeană, pentru a se purifica şi a se lumina. După moartea corpului, spiritul se întoarce de unde a venit. Dar acesta nu se separă instantaneu de trupul în care a fost găzduit, aşa cum o pasăre scapă din colivie, ci se detaşează treptat de el. În acele momente, viaţa şi moartea se ating, confundându-se. Câteva zile, deasupra corpului celui decedat apare un cordon energetic alb, de consistenţa unui nor, care se subţiază până la dispariţia sa completă. Deasupra persoanei fără suflare apare un alt nor alb ce se depărtează de corp. Acesta este spiritul. Când el se desprinde de corp, simte cum se rup legăturile care l-au ataşat de materie, ca apoi să se bucure de fericirea care-l cuprinde la eliberarea de viaţa pământeană. Omida ne dă exemplul renaşterii. Ea mai întâi se târăşte pe pământ, apoi se închide în crisalidă sub o moarte aparentă, ca după aceea să renască, luându-şi zborul, într-o altă existenţă, ca fluture. Deci viaţa este o trecere către altă dimensiune. Revenirea spiritului în plan material se face într-o altă anvelopă, într-un alt trup, în alt decor de viaţă pământeană. Neîncrederea unora în viaţa veşnică a spiritului după moarte face să inducă o stare de derută, care necesită spiritului un somn de adaptare în lumea astrală.

Al doilea "eu"
Un rol important în istoria spiritismului european l-a avut F.A. Mesmer (1734-1815). E. Benz, specialist în Istoria religiilor din cadrul Universităţii din Marburg, spunea despre spiritismul modern că se află într-o relaţie nemijlocită cu mesmerismul, o mişcare terapeutică de amploare fundamentată pe principiile lui Mesmer, spune el, descoperitorul magnetismului animalic. Fără ca acesta să fi fost spiritist, din doctrina şi practica sa terapeutică s-a dezvoltat spontan, în Franţa, Germania şi Anglia, o mişcare spiritistă. Adepţii lui Mesmer, terapeuţii magnetici, se ocupau, mai ales în Franţa, şi de fenomenele parapsihologice. Ei susţineau că în stările de transă specifice somnambulismului sau la persoanele posedate se remarcă un al doilea "eu", care pătrunde şi se instalează în cei aflaţi în aceste stări. Transele mediumilor erau considerate de ei o modalitate de a ajunge la stabilirea diagnosticelor şi terapiilor.

Mişcarea spiritistă
În anul 1856, în sistemul mesmerian din Paris a pătruns Hippolyte Léon Dénizard Rivail (1804-1869). Acesta, în anul 1858, edita prima revistă spiritistă, după ce, încă din 1855, organizase şedinţe spiritiste. Astfel, Rivail conturează în mişcarea spiritistă modernă un sistem unitar bazat pe mărturiile adunate de la spirite prin intermediul mediumilor. Într-una dintre şedinte, un spirit i-a comunicat că într-o existenţă anterioară l-a întâlnit sub numele de Allan Kardek, nume pe care Rivail l-a adoptat ulterior ca pseudonim literar.

Iată cum a ajuns H.L.D. Rivail la Allan Kardek. El s-a născut într-o ţară catolică şi a fost crescut în religia protestantă. De mic, medita la unitatea de credinţă dintre diversele secte creştine. Un deosebit pedagog şi cercetător, a trecut la studiul fenomenelor spiritiste care, în acea perioadă, atrăgeau atenţia Europei prin spectaculosul lor. Un prieten al său avea două fete mediumuri. Acestea, pline de viaţă, dornice de distracţii, dans, amuzament, primeau comunicări prin spiritism, legate de modul lor frivol de viaţă. Însă, când era prezent Rivail, spre surprinderea tuturor, mesajele transmise căpătau un caracter foarte serios. Întrebând care era cauza schimbării de registru, inteligenţele invizibile au răspuns că: "Spirite de ordin mult mai înalt decât cele care comunică în mod curent prin cele două fete au venit în mod expres pentru el şi vor continua să o facă pentru a-l ajuta să îndeplinească o misiune religioasă importantă". După doi ani de conversaţii, Rivail îi spunea soţiei: "Ce curios! Conversaţiile cu inteligenţele invizibile mi-au revoluţionat complet ideile şi convingerile. Aceste instrucţiuni formează o teorie complet nouă despre viaţă, datorie şi destin, care mi se pare a fi perfect raţională şi coerentă, extraordinar de interesantă şi aducând consolare. Mă gândesc să public aceste conversaţii într-o carte, căci ceea ce mă interesează pe mine atât de mult i-ar putea interesa şi pe alţii."

(continuare în numărul viitor)